Se numeşte „2020 Pandemie și Înviere”, noul eseu de Giulio Sapelli, publicat de Guerini e Associati și goWare.
În acest pamflet, istoricul economic analizează criza cauzată de urgența coronavirusului în Italia și în lume, plecând de la greșelile făcute în gestionarea pandemiei și ajungând la efectele ei economice, politice și sociale, care cu siguranță nu vor fi nesemnificative. Referindu-ne la Scrisoarea Sfântului Pavel către Romani în care citim „Eu cred că suferințele timpului prezent nu sunt comparabile cu gloria viitoare care va fi revelată”, analiza lui Sapelli lasă totuși cititorului o singură speranță: cea care acest pandemia se poate transforma într-o oportunitate de transformare pentru toată lumea. Într-adevăr, chiar mai mult de înviere, așa cum se spune în titlul lucrării.
„O „lebădă neagră” de proporții imense a măturat lumea cu o virulență înfricoșătoare”, spune profesorul Sapelli. În prezent, este imposibil să știm cu certitudine care vor fi consecințele acestui „an fatal”. Va fi nevoie de timp pentru a înțelege efectele reale ale a ceea ce se întâmplă în lume. Cu toate acestea, potrivit autorului, nu se poate evita să facă o analiză a modalităților în care a fost gestionată această urgență. Pandemia și managementul ei sunt rodul amar al unei societăți și al unui sistem economic globalizat, precum și al unei retrageri a politicii, a statului și a spiritului public, continuă Sapelli, care se adâncește în motivele care stau la baza realității care ne înconjoară. O realitate dramatică, nefericită, din care totuși putem învăța și care va deveni prilej de înviere. „Binele comun, atât de prețios în acest moment, trebuie să fie plasat în centrul scenei și simplele câștiguri private și naționale trebuie să cedeze”. Să o facă este necesar ca societatea să facă un salt real în gol, trecerea de la dominația pieței la recunoașterea muncii ca principal instrument de garantare a echității sociale, bunăstării, securității și justiției.
Mai jos raportăm prima parte a introducerii eseului „2020 Pandemie și Înviere”:
1. Tema muncii
Criza actuală plasează problema muncii, împreună cu tema digitală, în centrul reproducerii societății în formă homeostatică cu apărarea sănătății și niciodată într-o formă separată: aceasta este tendința care va prevala dacă dorim să supraviețuiesc și care face să apară incompetența și conflictele de interese ca reziduuri manifeste ale unei lumi pe moarte.
Ma les morts saisit les vives: și asta este adevărat, astăzi, într-o formă emblematică. Modul nostru de a construi poliarhie până în prezent – fără unul bun guvernare – odată cu despărțirea intereselor private de cele publice și cu prevalența interesului particular asupra celui general, ea trebuie să se transforme, sub penarul distrugerii societății, fără alternative. Inovația înțeleasă la nivel global, care trebuie să se extindă de la tehnologie la moralitate, este singura cale de mântuire pe care o avem.
Capitalism sau barbarie nu mai devine lema lui Cornielius Castoriadis cu privire la reînnoirea gândirii revoluţionare, ci saltul teoretic şi practic (Hic Rodhus, hic salta) necesar reproducerii însăşi a societăţii capitaliste.
Capitalismul, dacă vrea să supraviețuiască, trebuie să se schimbesi a păstrasi, în ceea ce privește tema muncii, readucerea tehnologiei la cel mai corect rol de susținere a muncii umane, elementul de bază al valorii pentru fiecare organizație.
Dacă redescoperim puterea de a ne apleca spre studiul și meditația metafizică morală și filozofică, va apărea însuși conceptul de comunitate, așa cum a fost înțeles de gândirea sociologică germană între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: gemeinschaft în Gesellschaft: pentru că comunitatea se poate reconstrui întotdeauna în societate, așa cum ne-a învățat și acel mare economist Alfred Marshall.
Și va trebui să apară, deja ia naștere spontan, din munca umană asociată cu un fel de nouă teritorialitate cu descoperirea că delocalizarea nu este inevitabilă.
Astăzi, chiar și cei care au crezut ferm în piață (și continuă să creadă în ea) și în virtutea optimă alocativă a pieței, descoperă că delocalizarea are externalități negative asupra multor aspecte ale vieții sociale: de la muncă la mediu, la calitatea produselor si a proceselor de productie si distributie.
2. Regândirea economiei circulare
Fără această regândire, economia circulară ca nou model de producție și nu doar reciclarea deșeurilor nu are șanse de a fi inversată, la fel ca și lupta împotriva schimbărilor climatice.
În acest fel, chiar și așa-zisul „interes național” va fi reclasificat și își va găsi o fundație înțeleaptă, neagresivă, dar mai degrabă constructivă. Și există deja realizări antreprenoriale creative emblematice în acest sens în întreaga lume.
Reconstrucția și construirea, de exemplu, a producției în teritoriile atât din Sudul cât și din Nordul planetei va face parte dintr-o muncă continuă de întreținere și reproducere a sistemelor sociale așezate teritorial în lume, atât într-o formă stabilă, cât și într-o formă stabilă. forma migratoare si cautatoare de inradacinare.
