Redresarea economiei italiene continuă. În trimestrul III al anului 2015, PIB-ul în termeni reali a crescut cu 0,2%, o încetinire moderată față de lunile precedente. Datele privind componentele de creștere sunt blocate în prima jumătate a anului, dar ajută la înțelegerea care sunt principalii factori care conduc această etapă de dezvoltare. Consumul gospodăriilor, de exemplu, după ce a suferit foarte mult în timpul celei de-a doua recesiuni, înregistrează o creștere constantă, deși încă moderată.
Redresarea consumului poate fi explicată prin îmbunătățirea condițiilor de pe piața muncii. În ultimii doi ani, au fost creați peste 400 de noi angajați, evidențiind și o recompunere treptată spre forme contractuale mai stabile. Gospodăriile italiene par să fi revenit să privească spre viitor cu mai mult optimism, tot datorită orientării mai puțin restrictive a politicii fiscale și condițiilor deosebit de expansive ale pieței financiare. Indicele de încredere elaborat de Istat a crescut, atingând cele mai mari valori din ultimii cincisprezece ani.
Cu toate acestea, toate aceste îmbunătățiri trebuie evaluate în lumina evoluțiilor din ultimii șapte ani. Recesiunea a schimbat radical obiceiurile de cheltuieli ale gospodăriilor. A relua ceea ce s-a întâmplat, așadar, devine potrivită pentru a încerca să ne imaginăm care ar putea fi evoluțiile viitoare, ținând cont de importanța consumului pentru perspectivele economiei italiene.
Consum: puțină educație, multă îngrijire personală
În prima parte a anilor 760, familiile italiene au crescut semnificativ consumul, trecând de la 2000 de miliarde de euro cheltuiți în 960 la 2007 de euro în 1.000. După prima parte a crizei, consumul a revenit la creștere, ajungând la 2011 de miliarde de euro în XNUMX.
Cu toate acestea, izbucnirea celei de-a doua recesiuni a schimbat radical scenariul. Gospodăriile au început un proces de raționalizare a cheltuielilor, care a implicat atât valoarea globală, care în 2014, în pofida redresării față de anul precedent, a fost cu 2% mai mică decât cea din 2011, cât și compoziția în ceea ce privește produsele și serviciile consumate.
Ponderea crizei este evidentă privind ceea ce s-a întâmplat în sectorul îmbrăcămintei și în cel al mobilierului, al electrocasnicelor și al managementului casei. În 2011, gospodăriile au cheltuit aproape 55 de miliarde de euro pe haine și puțin peste 10 pe pantofi. În 2014, am scăzut la 60 de miliarde în total, o scădere aproape de 10%.
Pe de altă parte, o reducere de peste 11% a afectat cheltuielile în sectorul de mobilier și management pentru casă, care au trecut de la 68 la 61 de miliarde. Reducerea a vizat toate sectoarele individuale, cu excepția serviciilor casnice, care au văzut valoarea cheltuielilor crescând cu mai bine de un sfert în ultimii șapte ani, apropiindu-se de 17 miliarde și ajungând să absoarbă aproape 2% din totalul consumului. O prudență mai mare a afectat și transportul, deși în 2014 s-a înregistrat o redresare moderată.
Cheltuielile au scăzut de la 125 miliarde euro în 2011 la 119 în 2014. Principalul factor a fost scăderea bruscă a achizițiilor de mijloace de transport, de la 35 miliarde în 2007 la 22 în 2013, înainte de a crește ușor la 23 în 2014. Cheltuielile cu combustibili au scăzut. în ultimii doi ani, în timp ce alte cheltuieli de exploatare, inclusiv cele pentru întreținere, s-au stabilizat la aproximativ 39 de miliarde.
Dificultățile crizei, în special în timpul celei de-a doua recesiuni, au determinat familiile italiene să revizuiască cheltuielile chiar și în acele sectoare considerate în general mai puțin sensibile la tendințele veniturilor, cum ar fi alimentația și asistența medicală. Între 2011 și 2014, gospodăriile au redus cheltuielile pentru alimente și băuturi nealcoolice cu peste 3 miliarde de euro, stabilizându-le la puțin peste 140 de miliarde, cu o pondere asupra totalului puțin peste 14%.
Economiile au implicat toate produsele, cu excepția pâinii și cerealelor și a laptelui, brânzei și ouălor, care au cunoscut o stabilitate substanțială, absorbind 24, respectiv 19 miliarde. Pe de altă parte, s-au înregistrat reduceri de aproximativ 10% la pește și la uleiuri și grăsimi, în timp ce cheltuielile pentru carne, care absoarbe peste 30 de miliarde, au fost reduse cu aproape 3%. Economii mai puțin extinse, dar totuși importante, ale costurilor de asistență medicală, care au scăzut cu aproape 2% în ultimii trei ani, scăderi care au afectat achiziționarea de medicamente și atât serviciile ambulatoriale, cât și cele spitalicești.
Locuința, principalul articol de cheltuieli ale gospodăriilor, este unul dintre puținele articole care au beneficiat de o creștere chiar și în perioada crizei. În 2007, italienii i-au alocat 200 de miliarde de euro; în 2014 au fost depăşite 240 de miliarde, aproximativ un sfert din total. Creșterea se explică în principal prin creșterea chiriilor, atât a celor plătite efectiv, care au trecut de la 18 la 22 de miliarde, cât și a celor imputate ca reprezentare a valorii atribuite de fiecare proprietar locuinței sale, care au crescut de la 118 la 145 miliarde, 15 % din total.
Creșterile abrupte ale utilităților au cântărit și ele. În 2007, 13 noiembrie 2015, 5 italieni au plătit în total 17 miliarde pentru apă și 40 pentru electricitate și gaz. În 2014, acestea au ajuns la 23, respectiv 45, cu o creștere apropiată de 20%. Singurul articol din capitolul locuințe care a suferit o reducere este cel legat de întreținere și reparații, care a scăzut cu peste 10% între 2011 și 2014. O creștere a consumului a afectat și capitolul băuturi alcoolice, tutun și narcotice. Cheltuielile totale au ajuns la 42 de miliarde de euro, cea pentru „tutun și narcotice” aproape de 33, mai mult de 3% din consumul total.
Privind evoluția consumului, unele alegeri făcute de italieni în alocarea resurselor între diferitele bunuri și servicii sunt izbitoare. În timpul crizei, în ciuda scăderii puterii de cumpărare, familiile au considerat, de exemplu, oportună creșterea cheltuielilor pentru îngrijirea personală: în 2007, 21 de miliarde de euro au fost alocate frizeriei, frizeriei, saloanelor de înfrumusețare și altele; în 2014, aceste elemente au depășit colectiv 24 de miliarde. Chiar și cheltuielile pentru comunicații, care includ nu doar costurile pentru serviciile de telefonie, ci și cele pentru achiziționarea de dispozitive, deși au scăzut în ultimii ani, rămân la cote ridicate, absorbind peste 23 de miliarde.
În schimb, familiile italiene au continuat să acorde o atenție redusă culturii și educației. Cheltuielile cu cărți, deși erau deja foarte scăzute, au fost reduse în șapte ani cu aproximativ o cincime, absorbind doar 0,3% din consumul total. Cheltuielile pentru educație, în schimb, s-au stabilizat la puțin peste 10 miliarde, reprezentând 1% din valorile totale. În 2007, gospodăriile au cheltuit 64% din cheltuielile lor pentru îngrijirea personală pentru cărți și educație; în 2014, am scăzut la aproximativ 57%.
Consumi: mai mult tutun, mai putina sanatate
Cu toate acestea, pentru a înțelege pe deplin efectul crizei asupra obiceiurilor de cheltuieli ale gospodăriilor, este util să trecem de la valorile agregate la valorile medii pe cap de locuitor. De fapt, ceea ce contează nu este atât cifra totală a consumului, cât mai degrabă cantitatea medie disponibilă teoretic pentru toată lumea.
La mijlocul anilor 10.400, fiecare italian cheltuia în medie puțin peste 2009 de euro în fiecare an. Creșterea constantă, întreruptă doar de o scădere în 17, a adus cheltuielile pe cap de locuitor să depășească 2011 mii de euro în 2014. În ultimii trei ani, valoarea a ceea ce fiecare italian alocă în medie achiziției de bunuri și servicii a avut, însă, redus constant, în scădere tot în cursul anului 16.300 și poziționându-se puțin peste 4 de euro, cu o scădere globală de peste XNUMX%.
În trei ani, așadar, fiecare italian a redus consumul anual în medie cu peste 700 de euro, cu scăderi la aproape toate articolele de cheltuieli. După cum sa văzut mai sus, articolele cele mai penalizate de criză au fost îmbrăcămintea și mobilierul. În 2014, fiecare italian a cheltuit în medie puțin peste 810 de euro pe haine și aproape 190 pe pantofi, în timp ce pentru mobilă a scăzut sub 750 de euro.
În trei ani, cheltuielile pe cap de locuitor pentru îmbrăcăminte au fost reduse cu peste 10%, cele pentru mobilier cu aproape 20%, cu o economie medie anuală de 120, respectiv 160 de euro. Severitatea crizei care a lovit familiile italiene pare și mai evidentă analizând ceea ce s-a întâmplat în capitolul despre alimente și băuturi nealcoolice. Între 2011 și 2014, fiecare italian și-a redus valoarea cheltuielilor în medie cu peste 110 de euro, trecând de la 2.438 în 2011 la 2.327 în 2014, o scădere de 4,5%.
Cea mai mare reducere a implicat consumul de pește, pentru care s-au cheltuit mai puțin de 2014 de euro în 170, în timp ce la carne a scăzut sub 550 de euro, cu o scădere de aproape 30 de euro în trei ani. Pâinea și pastele au fost și ele afectate de această tendință, cu o scădere de 2%, ceea ce a adus cheltuielile medii anuale în jur de 400 de euro. Singurele produse care au cunoscut o stabilitate substanțială a cheltuielilor în ultimii ani sunt cafeaua, ceaiul și cacao. Privind valorile pe cap de locuitor și punând cap la cap unele elemente de cheltuieli, unele particularități apar și mai clar în distribuția consumului între diferitele bunuri și servicii.
Între 2011 și 2014, cheltuielile pe cap de locuitor pentru „tutun și narcotice” au crescut cu aproape 2% și cele pentru băuturi alcoolice cu 3%, în timp ce serviciile de sănătate au fost reduse cu peste 4%, afectând atât cheltuielile pentru medicamente, cât și pentru ambulatoriu și spital. Servicii. În 2014, fiecare italian a cheltuit în medie 541 de euro pe tutun și narcotice, cu 4 euro mai mult decât a alocat costurilor de sănătate. Mai mult, pe parcursul anului trecut, fiecare italian a cheltuit în medie aproape 400 de euro pentru îngrijirea personală, în timp ce a alocat 57 de euro pentru cumpărarea de cărți și 171 pentru educație. Mai mult, nu trebuie să uităm capitolul despre comunicații. De-a lungul anilor, suma alocată acestui tip de produse și servicii s-a redus drastic, rămânând în orice caz la valori nu departe de media anuală de 13 de euro. De exemplu, în 2015, fiecare italian a cheltuit 7 de euro pe servicii de telefonie și aproape 400 pe achiziția de telefoane. Cheltuielile cu serviciile interne au fost, însă, majorate cu o cincime, trecând de la 2014 de euro în 283 la 90 de euro în 230.
Mai multe telefoane, mai puține cărți în viața italienilor
În spatele schimbărilor care au afectat valoarea cheltuielilor gospodăriilor italiene de-a lungul anilor se află însă atât deciziile privind cantitățile de consumat, cât și variațiile prețurilor diferitelor bunuri și servicii. Fără inflație, sacrificiile pe care familiile italiene au fost chemate să le facă față în anii de criză apar mai clar, dar unele probleme critice în alegerea bunurilor sau serviciilor de cumpărat devin și mai evidente. Între 2011 și 2014, fiecare italian a redus cantitățile consumate în medie cu peste 8%. Extinzând analiza la întreaga criză, declinul se ridică la peste 11%.
Scăderea cantităților a apărut semnificativ în transport. În comparația dintre 2014 și 2007, cheltuielile pe cap de locuitor în termeni reali au scăzut cu mai bine de un sfert. Achizițiile de mijloace de transport, în ciuda îmbunătățirii de anul trecut, rămân cu peste 40 de puncte procentuale sub valoarea anului 2007. Scăderea care a afectat însă costurile de exploatare a mijloacelor de transport a părut mai puțin intensă, precum cele pentru întreținere, mărturisind o nouă model de consum care s-a format, cu o rotație mai lentă a parcului auto și o creștere consecutivă a utilizării serviciilor de întreținere, în timp ce consumul de combustibil a scăzut cu aproape o treime în șapte ani. La capitolul transport, scăderea cantităților a fost însoțită de o creștere semnificativă a prețurilor, care a afectat în mod deosebit costurile serviciilor de transport, cu o creștere apropiată de 30%. Indicele prețurilor aferent carburanților, în ciuda scăderii din ultimii doi ani, a fost la sfârșitul anului 2014 cu aproximativ o treime mai mare decât cel din 2007. Necesitatea limitării cheltuielilor a lovit puternic sectorul confecțiilor și pe cel al mobilierului.
Italienii au redus cantitatea de haine și pantofi pe care le cumpără cu aproape 15%, în ciuda tendințelor de preț oarecum limitate. Declinul s-a concentrat în cea de-a doua recesiune, între 2011 și 2014, în timp ce o stagnare substanțială caracterizase prima parte a crizei. În sectorul mobilei, reducerea achizițiilor s-a dezvoltat, în schimb, pe parcursul ultimilor șapte ani: față de 13, scăderea cantităților consumate s-a apropiat de 2015% la mobilă și 8% la electrocasnice.
Un interes deosebit este ceea ce s-a întâmplat la capitolul despre locuințe. La nivel agregat, scăderea înregistrată între 2007 și 2014 a cantităților consumate este mai puțin intensă decât cea înregistrată la alte articole de cheltuieli. Cu toate acestea, analizând tipurile individuale de bunuri și servicii, reiese că această tendință se explică în întregime prin chirii mai mari, atât reale, cât și imputate. Dimpotrivă, gospodăriile au redus cantitățile de apă, electricitate, gaz și alți combustibili pe care le consumă cu aproximativ 10%, confruntându-se și în acest caz cu o creștere a prețurilor, care per total în ultimii șapte ani a fost între 20 și 40 procente. puncte.
Pe lângă modificarea prețurilor, reducerea pentru acele bunuri și servicii considerate în general mai puțin sensibile la tendințele veniturilor pare și mai evidentă. Între 2007 și 2014, fiecare italian a redus cantitatea de alimente pe care a consumat-o cu peste 15%. În acest capitol de cheltuieli, nu a apărut nicio diferență între prima și a doua parte a crizei: declinul s-a dezvoltat constant, afectând toate tipurile individuale de produse. Cantitățile consumate de pește și cele de uleiuri și grăsimi au fost reduse cu aproape un sfert, în timp ce scăderea a depășit 15% la pâine și carne. Pe lângă dificultățile legate de venituri, gospodăriile au fost nevoite să facă față unei tendințe de preț care la produsele alimentare a fost mai susținută decât cea aferentă întregului coș de consum. Cele mai mari creșteri au afectat sectoarele de cafea, ceai și cacao, pește și zahăr, dulceață și ciocolată.
O scădere semnificativă a cantităților consumate s-a înregistrat și în sectorul sănătății, cu o scădere care a depășit 10% în comparația dintre 2014 și 2007. Familiile italiene, de exemplu, au redus cantitățile de medicamente achiziționate cu aproape 15%, o scădere similară. la cea care afectează serviciile de ambulatoriu, în timp ce serviciile spitalicești, care în prima parte a crizei au beneficiat de o creștere semnificativă, poate ca urmare a unui transfer din sectorul privat în sectorul public, au suferit o scădere aproape de 10%. Tot în acest sector, familiile s-au confruntat cu o creștere semnificativă a prețurilor, prețurile pentru serviciile de ambulatoriu crescând cu peste 25% între 2007 și 2014.
Analiza variației cantităților consumate în medie de fiecare italian confirmă nedumeririle apărute anterior asupra unor alegeri făcute de familii în alocarea resurselor de care dispun între diferitele bunuri și servicii. În șapte ani, italienii, de exemplu, au considerat de cuviință să crească numărul de telefoane achiziționate cu 135%, în timp ce au redus numărul de cărți achiziționate cu peste un sfert. Bunurile și serviciile din sectorul educației au suferit și ele un declin care, comparativ între 2014 și 2007, a depășit 10%.
Toate acestea într-un context în care prețurile telefoanelor s-au înjumătățit substanțial, cele ale cărților cresc cu aproape 10% și cele aferente capitolului educație cresc cu peste 20%. Prin urmare, criza a determinat familiile italiene să-și revizuiască comportamentul de cheltuieli, adaptând alegerile la noul context care s-a format. Au apărut însă și unele dificultăți în redirecționarea obiceiurilor consolidate de-a lungul anilor de creștere.
