Un plan strategic care reunește sustenabilitatea, investițiile, calitatea urbană. Nu este exact ceea ce văd ecologiștii în Planul național de recuperare și reziliență pregătit de guvernul de ieșire. Cu câteva ore înainte de deschiderea crizei guvernamentale, WWF a adăugat respingerea sa la cea a altor organizații din ultimele zile. Nu numai. De altfel, a extins lista nemulțumiților de temele centrale ale repornirii cu Confindustria pe primul loc. Suprapunerea textului în circulație cu soarta Conte2 este evidentă. Oricare ar fi rezultatul crizei, va fi necesară revizuirea unui text care să acorde atenție sectoarelor relevante ale economiei italiene.
Oricum cel WWF le-a scris tuturor parlamentarilor subliniind deficitul serios de pe pietrele de temelie ale unei Italie eco-durabile. O țară de reorganizat care protejează biodiversitatea, peisajul artistic și natural, un teritoriu expus unor calamități continue. Un document sintetic, cel predat politicienilor, dar detaliat. Cu indicarea ponderilor (negative) pe care guvernul le-a atribuit diferitelor măsuri. Inconsecvențe nesfârșite, în comparație cu declarațiile bombastice ale tuturor partidelor politice. Bonusul verde de 110%, de exemplu. O măsură partajabilă care absoarbe 42,2% (29,55 miliarde din 69,80 miliarde) din resursele disponibile, în timp ce doar 3,61 miliarde sunt alocate protejării teritoriului de riscul hidrogeologic. O cifră mică echivalentă cu doar 1,6% din cheltuielile totale. Cu toate acestea, în fiecare an, statul angajează miliarde pentru a gestiona situațiile de urgență pentru alunecări de teren, alunecări de noroi, inundații care, pe lângă vieți omenești, distrug situri istorice, monumente, biserici, opere de artă.
Deci pentru întreaga economie circulară la care ne gândim investesc 4,5 miliarde – 2%- unde ar trebui să fie motorul viitorului productiv. Nu există bani pentru protecția și restaurarea patrimoniului natural, un alt atu fundamental pentru sănătate, siguranță și bunăstare. Bogăția artistică și monumentală a Italiei este atât de neglijată, încât contrastează deschis cu băuturile răcoritoare și ajutoarele pentru categoriile afectate de epidemie.
Citate, deci, dintr-un program lipsit de viziune pe termen lung. Tot sistemul italian, conform analizei WWF, nu face progrese. În niciun moment - spune nota ecologistă - nu este clarificat modul în care Planul intenționează să atingă obiectivele ambițioase ale Comisiei Europene și ale Green New Deal. Cu toate acestea, liniile directoare pregătite anul trecut la Bruxelles spun că 37% din resursele planurilor naționale de redresare trebuie să fie destinate acțiunilor pentru climă, adaptarea la schimbările climatice, biodiversitatea terestră și marină.
În cele din urmă, Italia are nevoie de un plan care să fie mai în concordanță cu obiectivele următoarei generații. De asemenea acolo Rețeaua Natura 2000, construită cu sacrificiile sectorului de voluntariat și al celui de-al treilea sector, nu este considerat strategic. Dimpotrivă, banii care urmează a fi alocați ar da un nou impuls proiectelor blocate tocmai din lipsă de finanțare. O imagine neincitantă, când este nevoie de a lansa semnale liniştitoare de agregare şi de alinare psihologică.
Figura finală a criticilor este inclusă în aceasta lipsa vederii de angajare de 210 miliarde de euro (65,7 pentru proiectele existente) care denotă o înclinație scăzută pentru tot ceea ce face circularitate: artă, mediu, energie, mobilitate, alimentație. Un defect italian străvechi care capătă acum caracterul unei grave subestimari. Inacceptabil pentru o țară în care turismul în toate formele sale reprezintă 13% din PIB și are 4 milioane de angajați. Speranța că cine vine după Conte2 va ști să remedieze un plan care, așa cum este scris, expune Italia la o decadență vinovată.
