Poate că de la Ecofin care se desfășoară la Tallinn nu vor ajunge soluții definitive la problema evaziunii fiscale de către multinaționalele web, dar cu siguranță Comisia Europeană va avea în sfârșit mandatul de a studia opțiunile pentru viitorul webtax, taxa percepută giganților. ale economiei digitale: Google, Amazon, Facebook, Apple și apoi Airbnb, Booking.com și multe altele. „Nu mai putem accepta ca aceste grupuri să opereze în Europa plătind o sumă minimă de impozit. Eficiența economiei precum echitatea fiscală și suveranitatea sunt în joc”, au scris miniștrii economiei din Italia (Padoan), Franța (Le Maire), Germania (Schaeuble) și Spania (De guindos). „Trebuie să grăbim, problema este acum matură”, a repetat ministrul Pier Carlo Padoan, ieri, la Tallinn. Francezul Bruno Le Maire a anunțat că alte cinci țări au susținut inițiativa: Austria, Bulgaria, Grecia, Slovenia și Letonia. Impozitarea în Europa este decisă în unanimitate și este puțin probabil – potrivit observatorilor afacerilor europene – ca state precum Irlanda, Luxemburg, Olanda, Cipru și Malta să poată da undă verde măsurii.
STUDIUL: CAZUL GOOGLE ȘI FACEBOOK
În Italia în special, potrivit unui raport recent al Biroului Parlamentar de Buget, Google declară 0,3% din veniturile totale și este impozitat pe aceasta, în timp ce tranzacțiile digitale în Italia reprezintă 2,4% din total. Facebook susține 0,1% și 2,8%. Apoi publicitate online: în 2016 Google a avut o cifră de afaceri de 82 de miliarde și Facebook de 33 de miliarde. Și aici cea mai mare parte a fost impozitată în afara Italiei. Potrivit Comisiei de buget al Camerei, din baza de impozitare se scad peste 30 de miliarde pe an, ceea ce presupune o pierdere de venituri de 5-6 miliarde. Pe scurt, cei doi giganți ai web-ului plătesc puține schimbări față de cifra de afaceri reală acumulată pe net. Este suficient să spunem că cele două companii din țara noastră dețin aproape 50% dintr-o piață de 2,3 miliarde de euro pe baza datelor de anul trecut prelucrate de Observatorul Internet Media al Politehnicii din Milano.
CEA MAI UȘOARĂ VÂNĂTOARE DE TAXĂ
Cu afacerile online nu funcționează noțiunea de „sediu permanent”, care este baza fizică a unei companii. Marile nume de pe web au intrat cu bucurie în logica trăită de zeci de ani de marile multinaționale din sectorul prelucrător care au exploatat mereu concurența fiscală dintre state în căutarea celui mai ușor impozit posibil. Adesea prin așa-numitele hotărâri fiscale (acorduri speciale preventive) cu administrațiile fiscale pentru a asigura niveluri de ridicare de impozitare. Este mecanismul care s-a spulberat în ultimii ani: după scandalul LuxLeaks, Antitrustul European a închis diverse dosare prin indexarea „hotărârilor” acordate de Olanda (Starbucks), Luxemburg (Fca) și Irlanda (Apple), apoi au fost investigațiile. implicând Amazon și McDonald's și Luxemburg.
POSIBILE SOLUȚII
Ca o posibilă soluție la aceste probleme, Biroul Parlamentar de Buget subliniază că la nivel teoretic și în dezbaterea internațională au fost identificate trei modalități de impozitare a companiilor digitale: 1) un impozit pe venit, chiar și în absența unui sediu permanent conform conform legislatiei in vigoare; 2) o reținere la sursă a veniturilor din tranzacții digitale; 3) o taxă specifică pentru consumul de bunuri digitale. „La nivel internațional, soluțiile de cooperare și de coordonare sunt de preferat pentru a garanta eficiența și corectitudinea veniturilor – scriu tehnicienii – dar ar fi subordonate protecției autonomiei fiscale și a concurenței și condiționate de timpii (lungi) de consultare și decizie a diferitele țări cu caracteristici economice și obiective de politică fiscală diferite. Pe de altă parte, experiența concretă a țărilor individuale evidențiază o abordare parțială și insuficientă cu soluții care în cele mai multe cazuri au rămas la nivelul unei singure propuneri sau au fost abrogate după scurt timp”.
CE A FĂCUT ITALIA
În manevra corectivă din aprilie anul trecut, a fost introdusă o prevedere care să favorizeze „regularizarea fiscală a societăților nerezidente aparținând unor grupuri multinaționale active în Italia dar fără un sediu permanent în țara noastră”. Însă procedura dorită de guvern a fost apreciată de tehnicienii PBO drept „un fel de amnistie preventivă și voluntară, cu o regularizare facilitată a pozițiilor fiscale anterioare și garantarea pentru anii viitori a unui tratament bazat pe acordul și colaborarea între întreprindere și Administrație. prin admiterea în regimul de conformitate colaborativ introdus în 2015”. Potrivit analiștilor Biroului Parlamentar de Buget, există de fapt unele elemente critice care ar face dificilă aplicarea regulii, în special ceea ce lipsește este coordonarea internațională care face „obiectivă dificultatea țărilor individuale în rezolvarea problemelor fiscale complexe legate de la difuzarea economiei digitale. S-a preferat să se stimuleze conformarea fiscală voluntară – se arată în raport –, prin urmare, legată de o concesiune. Pe de altă parte, proiectul de lege 2526 (așa-numitul „proiect de lege Mucchetti”), care intervine pe aceleași probleme și este în prezent în discuție în Parlament, prevede o penalizare, cu un puternic stimulent pentru companii să își regularizeze condiția de sediu permanent. datorită entității ridicate a retragerii la sursă în caz de neregularizare”.
ÎNDOIILE
Pe scurt, taxa web italiană care urmărește să lovească afacerile digitale a fost slab studiată, și pentru că o singură țară fără acțiune omogenă la nivel european riscă să facă o gaură în apă cu acest tip de manevră. Chiar dacă problema există și ar trebui abordată direct. Dar eficacitatea regulilor italiene este pusă la îndoială, deoarece, astfel, „companiile digitale ar putea fi încurajate să rămână „în umbră”, exploatând marjele de evitare pe care le au și încercând să amâne negocierea sarcinii fiscale”. În practică, comoditatea aderării la procedură va fi „cu atât mai mare pentru companiile pentru care o evaluare obișnuită este mai probabilă și mai riscantă; comoditatea pentru afaceri, și pentru autoritățile fiscale, depinde și de valoarea constrângerii, prevăzută de lege, de 50 de milioane de venituri produse în Italia într-unul din cei trei ani anteriori”.
SOLUȚIA EUROPEANĂ
Dacă linia italiană nu este convingătoare, toate scenariile rămân deschise. Și în mod paradoxal, așa cum au sperat miniștrii Italiei, Franței, Germaniei și Spaniei, este nevoie de o abordare europeană comună, care este concluzia la care au ajuns și tehnicienii Biroului Parlamentar pentru Buget: „Introducerea unui sistem de impozitare pe economia digitală și „peste companiile de top” pot avea o oarecare eficacitate doar într-un context de reglementare supranaţională şi cu o puternică coordonare a intervenţiilor la nivel european. În schimb, companiile digitale nu ar avea nicio dificultate în eludarea noilor reguli prin utilizarea potențialului tehnologic sau prin transferarea costurilor către jurisdicții în care impozitarea este mai mare”.
Da Formiche.net.
