După războiul tarifar cu China, umbrele unei ciocniri între SUA și Europa revin, din cauza taxei pe web. Și totul în plină criză Covid-19. Financial Times a dezvăluit noua escaladare a unei tensiuni care explodase deja cu câteva luni în urmă, când chiar și președintele Donald Trump amenințase cu tarife la produsele importate din Europa, în special vinurile franceze. Ziarul financiar britanic a luat cunoștință de o scrisoare trimisă de secretarul de stat american Steve Mnuchin miniștrilor Economiei din Italia, Franța, Spania și Marea Britanie, invitându-i să-și slăbească strânsoarea asupra ambițiilor unei taxe împotriva giganților internetului. Problema se află de ceva vreme pe masa OCDE: la sfârșitul lunii ianuarie, 137 de țări au convenit efectiv să ajungă la un acord privind impozitarea diverselor Amazon, Facebook, Google etc. până la sfârșitul anului 2020.
„Accelerarea negocierilor ne-ar distrage atenția de la abordarea unor chestiuni mult mai importante, cum ar fi redresarea economică”, a spus Mnuchin. Totuși, cineva, precum Franța, încercase deja un zbor înainte, anticipând o primă încercare de impozitare care, conform celor comunicate de ministrul Bruno Le Maire, a adus 2019 de milioane de euro statului francez în 350. „Un rezultat deloc neglijabil”, a spus Le Maire, care astăzi în Les Echos definește scrisoarea lui Mnuchin „o provocare. Am fost la câțiva centimetri de o înțelegere privind impozitarea giganților digitali, care ei sunt poate singurii din lume care au profitat de coronavirus. Acordul OCDE trebuie găsit cât mai curând posibil”. În mod evident, Washingtonul nu împărtășește această opinie, care ar dori să reia negocierile mai calm, poate la sfârșitul lui 2020, adică după încheierea alegerilor prezidențiale. Între timp, el a îndemnat să nu ia inițiative solitare: „Am spus-o de mai multe ori – a scris Mnuchin –: împotriva țărilor care adoptă aceste taxe, SUA vor reacționa cu măsuri proporționale”.
Dezbaterea la nivel european durează din 2017, dar până acum Bruxelles-ul nu a reușit niciodată să convingă toate țările să cadă de acord. Din motive evidente: în Europa există unele țări, precum Irlanda, Olanda, Luxemburg și unele țări din Est, care adoptă regimuri fiscale avantajoase pentru marile nume de pe web. Niciodată ca de această dată însă, resursele taxei web ar fi vitale, pentru toată lumea, pentru a contracara criza economică care matură întreaga planetă. De fapt, Fondul de Recuperare mizează și pe acele venituri: 10 miliarde pe an ar proveni din reforma ETS (Sistemul de comercializare a emisiilor sau permise de poluare – contra cost – pentru companii mari); de la 5 la 14 miliarde pe an prin taxa pe carbon la importurile cu un conținut ridicat de gaze cu efect de seră; încă 10 miliarde pe an dintr-un impozit pe companiile care obțin cele mai mari beneficii din existența pieței unice; și, în sfârșit 1,3 miliarde din taxa digitală pe giganții rețelei
