Reculer pour miux sauter. Celebra frază se datorează lui Montaigne și este o laudă a prudenței. Pentru asta pentru mine decizia guvernului de a anula tichetele, dezamorsează referendumul și lucrează la o regulă care să modifice acel instrument, dar fără a aduce atingere scopurilor sale – apariția unui call-in „negru” prin reglementarea acestuia – mi se pare extrem de potrivită. Cu siguranță că al treilea pas - noua reformă - mai trebuie declinat clar și trebuie să obțină apoi consensul necesar și nu va fi ușor. ȘI guvernul este fără îndoială fără suflare, fostii PD sunt gata de ambuscadă și cu siguranță nu va fi amintit ca un sezon incisiv de schimbare.
Dar după Renzi-Banzai care i-a condus pe reformiştii care credeau în el să rătăcească rătăciţi în deşertul proporţionalist, mă convinge Gentiloni-Montaigne. Multe Cassandre s-au ridicat în ultimele două zile spunând sfârşitul reformelor, căderea guvernului etc. Au vrut să lupte din nou: un pic ca pugilistul care, după ce a fost doborât, se ridică complet obosit căutând adversarul cu credința că îl poate doborî și în schimb ajunge definitiv knock out. Un alt referendum? Cu o legătură mortală între CGIL și Mișcarea 5 Stele și riscul concret pentru reformiști – care sunt în defensivă și cum ar putea fi altfel? – să coboare fără să se ridice cu câteva luni înainte de alegeri. Totuși ar fi trebuit să realizezi asta democrația directă în era internetului trebuie tratată cu mare prudență.
Guvernul a făcut prima mișcare corectă; acum trebuie să facă a doua mișcare: să propună reforma și să o pună în aplicare, adică să avanseze. Nobilimea lui va apărea acolo. Între timp, să suspendăm judecata, dar să ne bucurăm în orice caz că Gentiloni este mai înclinat să-l citească pe Montaigne decât pe Mishima.
