„Tinerii nu mai vor să lucreze în fabrici.” „Tinerii nu mai participă la concursurile publice”. „Lipsesc medici și asistenți tineri”. „Școala nu mai atrage profesori tineri.” „Tinerii preferă să lucreze în centre de apeluri”. „Tinerii pleacă în străinătate”.
Care din astea declaraţii-opinii este cu siguranta adevarat? Al treilea, care subliniază lipsa foarte puternică de personal medical nou, deși tinerii sunt lipsiți de orice profesie. Ultimul este și el adevărat, dar tinerii care pleacă sunt doar o parte a populației, deși una foarte semnificativă, după cum vom vedea. Celelalte propoziții sunt presupuneri care decurg din aceeași observație de fapt: dificultatea de a găsi tineri pentru a ocupa locurile de muncă vacante.
O dificultate, însă, din care nu apare în primul rând modificări ale preferințelor tinerilor sau din pur palatabilitate inadecvată a conditiilor de munca oferite (ceea ce ii impinge pe multi sa plece din tara). Ambele pot juca cu siguranță un rol, deși unul marginal. De fapt, această dificultate provine din reducerea foarte puternică a populației tinere. O reducere care s-a produs în ultimii douăzeci de ani și va continua la fel de marcată de acum până în 2040. Cu alte cuvinte, tinerii s-ar putea să fi devenit mai pretențioși, așa cum a spus nefericit un fost ministru al Republicii Italiene, dar este lor. scădere absolută cauza reală a problemelor în găsirea lor pe piaţa muncii.
Rarefacția tinerilor este prima și cea mai directă consecință a era demografică de gheață, așa cum o definește Fundația Nord-Est, în timp ce toată lumea încă vorbește despre iarnă. Totuși, iarna este un anotimp din ciclul anual, care este întotdeauna urmat de primăvară, adică renașterea naturii pregătită de iarna însăși. Aici insa nu vedem deloc izvoare si, dimpotriva, scaderea natalitatii, de la care a inceput glaciatia, se accentueaza.
Toate cifrele înjumătățirii tinerilor din nordul Italiei
Cât de mult a scăzut numărul tinerilor? Și cu cât vor scădea? În primul rând, să limităm teritoriul, orizontul de timp și însăși definiția tinerilor. Ca și în cele două Note anterioare pe tema glaciației demografice, teritoriul este cel Nordul Italiei, pentru că este motorul economiei italiene, împărțit în două macro-zone și regiuni individuale. Orizontul de timp este 2002-2040: 2002 pentru că majoritatea tinerilor de astăzi erau deja născuți atunci; și 2040 pentru că tinerii de atunci sunt deja născuți astăzi. Acest lucru ne permite să facem unele calcule și raționamente fără a fi nevoie să apelăm la previziuni demografice, care sunt prin natura lor aleatorii, și să izolăm fenomenele demografice din cadrul fiecărui teritoriu. Tinerii sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 18-34 de ani, adică între începutul maturității și sfârșitul oricărui curs posibil de studii. Odată ce perimetrul de analiză a fost definit, iată numerele.
În 2002 erau 5,8 milioane de tineri în nordul Italiei, în 2023 au scăzut la 4,7 milioane, cu o cincime mai puțin. Cea mai mică scădere a avut loc în Trentino (-8 mii, -7%), urmat deTirolul de Sud (-10 mii, -9%; Tabelul 1). Dintre marile regiuni nordice, cel mai rău rezultat, în termeni procentuali, care țin cont de dimensiune, este cel al Piemonte (-23%), cu Veneto pen-ultim la un decalaj (-22%); in timp ceEmilia-Romagna înregistrează cea mai bună cifră (-14%), înaintea Lombardia (%-17).
Lucrurile ar fi fost mult mai rele fără contribuţii din alte teritorii, italieni și altele. Aceste din urmă date pot fi obținute cu ușurință prin luarea în 2002 a populației rezidente în vârstă de 1-17 ani, care în 2019 ar fi avut 18-34 de ani, iar în 2019 a populației rezidente în vârstă de 14-30 ani, care în 2023 ar mai fi avut avea 18-34 de ani. Rezultatul este că tinerii din nordul Italiei ar fi trecut de la 5,8 la 3,6 milioane în 2023, -38%. Mergand inainte până în 2040 ar fi o scădere de încă 698 mii unități, -20%. În total, în 2002-40 scăderea a devenit de 2,9 milioane, înjumătățind valorile din 2002.
Fără contribuții externe, cea mai slabă performanță dintre marile regiuni nordice ar fi fost cea aEmilia-Romagna (-43%, -375 mii în 2002-23), urmată de Lombardia (-39%, -812 mii), din Piemonte (-39%, -352 mii) și din Veneto (-35%, -375 mii).
Atractivitate foarte diferită între regiuni
Dacă cu contribuții externe Emilia-Romagna este cea mai bună și fără cele mai rele, înseamnă că a fost capabile să atragă mulți tineri. Câți? Este posibil să răspundem la această întrebare și, de asemenea, să distingem dacă contribuțiile au fost din interior sau din străinătate. Cea mai directă modalitate ar fi utilizarea datelor ISTAT privind fluxurile migratorii. Pentru simplitatea prelucrării, aici a fost folosită metoda indirectă, constând în diferența dintre populația tânără rezidentă și cea care ar fi existat pe baza compoziției de vârstă trecută.
Cifrele care apar sunt a indicator al atractivității relevate: cu cât ponderea contribuțiilor externe în raport cu populația în 2002 este mai mare, cu atât atractivitatea este mai mare și invers.
Pe baza atractivității relevate de comportamentul tinerilor sau, mai bine, de mișcările acestora în Italia și în străinătate,Emilia-Romagna se remarcă cu 29%, urmat de Lombardia cu 21%. Media în nord este de 20%. Toate Triveneto este pozitionat mai jos, cu Veneto 14%, Friuli-Venezia Giulia și Trentino la 18% el— Tirolul de Sud 12%.
Defalcarea dintre contribuțiile din Italia și din străinătate este, de asemenea, foarte interesantă. Din restul Italiei atractivitatea maximă dezvăluit este înregistrat deEmilia-Romagna, cu 16%, urmat de Lombardia cu 11% si din Trentino cu 10%; ultimulTirolul de Sud cu 1% și penul ultimul Veneto cu 5%, împreună cu Valle d'Aosta. Din străinătate găsim încă o datăEmilia-Romagna, cu 13%, la egalitate cu Liguria (13%), Lombardia e Tirolul de Sud (11%), Friuli-Venezia Giulia (10%). El Veneto și Trentino sunt perechi în partea inferioară a clasamentului cu 8%, nu mult peste ultimul care este Valle d'Aosta cu 6%.
Contribuțiile din interior au fost în principal dinspre Centru și mai ales din sudul Italiei, deși nu au lipsit mișcările interne în Nord, atrase de Lombardia și Emilia-Romagna. În viitor aceste pârâuri se vor seca semnificativ pentru că baza de tineri din Sudul și Centrul țării s-a micșorat și se va micșora ca și în Nordul țării, dacă nu mai rapid, deoarece mulți s-au mutat deja de acolo și sunt afectați de aceeași epocă demografică de gheață.
Desigur, trebuie luat în considerare faptul că contributii din strainatate sunt preponderent din ţări cetăţeni din afara UE sau din Europa de Est. Pentru a ne face o idee despre această compoziție, este suficient să observăm afluxurile nete ale tinerilor de 18-34 de ani din străinătate în nordul Italiei între 2010 și 2021: dintre cele 637 de mii de sosiri, trei sferturi sunt extracomunitare, cu o greutate foarte semnificativă De Albania, Maroc și Nigeria. Acestea sunt populații cu niveluri de educație semnificativ mai mici decât cele din Italia. În acest sens, regiunile care au o contribuție mai mare din interiorul Italiei sunt avantajate, din punct de vedere al capitalului uman, față de cele care îl au mai ales din străinătate. Aici se evidențiază Trentino și Emilia-Romagna, în timp ce ele se află în partea de jos Alto Adige, Liguria, Piemont și Veneto.
S-ar putea argumenta că este inutil să atragem mulți tineri dacă nu ai nevoie. Și, prin urmare, atractivitatea mai scăzută dezvăluită corespunde unei nevoi mai scăzute de a atrage tinerii din exterior și nu derivă dintr-o capacitate mai scăzută de a-i atrage. De altfel, comparând scăderea din 2002-23 a populației de 18-34 de ani fără contribuții externe și atractivitatea dezvăluită în regiunile nordice, se remarcă o relație puternică între cele două cantități: cu cât declinul este mai puțin grav, cu atât atractivitatea este mai mică.
Dar există un „dar mare”. Cu același declin, există regiuni care au atras mai multe și altele care au atras mai puțin. O modalitate de a vedea acest lucru este de a observa distanța dintre atractivitatea reală dezvăluită și cea care ar fi trebuit atinsă pentru a menține populația de 18-34 de ani neschimbată (în grafic invarianța este reprezentată de linia bisectoare). Nicio regiune nordică nu a atins atractivitatea ideală.
Teritoriul care s-a apropiat cel mai mult este Trentino, urmat de Tirolul de Sud ed Emilia-Romagna, care își vede astfel confirmată atractivitatea ridicată. Apoi, nu departe, acolo Lombardia, în timp ce toți ceilalți sunt cu mult în urmă, Veneto pe ultimul loc printre regiunile mari. În partea de jos a clasamentului tuturor regiunilor se află Friuli Venezia Giulia, penultima la Valle d'Aosta iar al treilea pentru a dura Piemonte. Toate, inclusiv Veneto, cu o lipsă de atractivitate egală sau mai mare de douăzeci și două de puncte procentuale.
Reducerea numărului de tineri constituie fundalul a două fenomene care dezvăluie dificultățile tinerilor din teritoriile de Nord și care agravează consecințele acestei reduceri. Sunt acolo diaspora faţă de alte naţiuni avansate, mai ales european, e standardul înalt al NEET comparativ cu valorile europene. Vom reveni la ambele în ultima Notă, dedicat politicilor necesare pentru a face față efectelor erei glaciare demografice asupra sistemului economic.
Aici reprezentăm datele privind diaspora tinerilor italieni din regiunile din nordul Italiei în perioada 2011-21, în valoare absolută și în raport cu numărul de tineri prezenți în 2021 și ținând cont de subestimarea lor sistematică. În acest caz vorbim de persoane sub 40 de ani. Rezultă că o parte semnificativă a scăderii efective a tinerilor în perioada 2002-2023 se explică prin emigrarea acestora. Dacă avem în vedere că datele oficiale subestimează fenomenul de trei ori, deficitul efectiv de tineri este mai mare decât cel raportat în această Notă.
Scăderea bruscă a tinerilor pune în dificultate serioasă Participarea deplină a Italiei la revoluții verzi și digitale (fiind tineri mai sensibili la problemele de mediu și nativi digitali), tinde să reduce și mai mult rata natalității (reducerea numărului de potențiali părinți), recompune consumul a mărfurilor în detrimentul conținutului serviciului, reduce ambele adaptabilitate a sistemului socio-economic la schimbări şi capacitatea de a învățare la serviciu, scade nașterea de noi afaceri iar inovația legată de aceasta îi descurajează investiții de afaceri, incapabil să găsească personal. Cu alte cuvinte, potențialul de creștere al țării scade de asemenea, pe partea de productivitate.
