Întorci pagina cu Ghidul de „Vinurile italiene ale L'Espresso” 2017. În ciuda vârstei sale fragede – s-a născut în 2000 – Ghidul, regizat de Enzo Vizzari, este întinerit, alături de doi curatori, Andrea Grignaffini și Antonio Paolini, și este radical reînnoit: nu mai „generalist”, ci „selectiv”. În epoca Twitter, a culturii sociale, a noilor limbi sintetice care caracterizează comunicarea tinerilor, a informațiilor esențiale, Ghidul se adaptează. Renunță la vechea înfățișare tradițională și vizează mai degrabă consumatorul decât experții din sector (care nu au atât de mult nevoie de ghiduri). Dar merge mult mai departe. Gata cu clasamentele și votarea. „Ne-am dat seama – spune Paolini – că calitatea medie a vinurilor a crescut foarte mult, conștientizarea și abilitatea tehnică au devenit o moștenire larg răspândită: astăzi este greu să găsești un vin rău într-un astfel de tablou, printre scorurile sticlelor de acolo. ar fi fost infinitezimal: un subiect captivant pentru cei din interior, poate, dar nu pentru cei care merg la vinoteca”.
Ghidul 2017 lansează o revoluție în modul de abordare a vinului adresându-se unui consumator care se consideră acum matur pentru a-și face alegerile în materie de vin cu mai multă conștientizare și satisfacție. Scena vinului italian propusă în acest ghid se îngustează considerabil: atenția cititorilor săi este concentrată pe un an de senzații ghidate. Gata cu mii de recomandări, ci o alegere de o sută de excelențe pe sector parcă ar spune: avem un an în față, haideți să călătorim împreună pentru a descoperi aromele senzoriale ale unuia dintre produsele noastre de excelență care cucerește piețele mondiale, dar care este încă puțin cunoscut sau cel puțin, nu este apreciat acasă așa cum trebuie și merită. Așadar, Ghidul 2017 își plasează lupa pe trei categorii care constituie o alegere profesională și editorială ponderată: trei clasificări distincte ordonate după valoare, dar fără punctaje: cele „100 de vinuri de băut imediat”, vinuri importante și excelente, care pot să fie desfundat imediat; cele „100 de vinuri de păstrat”, adică cele destinate să se rafineze și să se perfecționeze în timp; și, foarte utile pentru buzunarele consumatorilor în timp de criză, cele „100 de vinuri de cumpărat”, sau mai degrabă etichete care, datorită relației excelente dintre calitatea intrinsecă și prețul de piață, reprezintă cea mai bună ecuație cost-beneficiu.
Și observând deja primele locuri în categoria vinurilor care trebuie consumate imediat, alegerea editorială este imediat perceptibilă: Barbaresco Crichët Pajé 2007 I Paglieri di Roagna (cost 600 de euro), este însoțit de un alb, Greco di Tufo Pietra Rosa. 2013 de la compania Di Prisco, care cu cei 15 euro ai săi este potrivit pentru toate buzunarele urmat pe rând de un vin spumant pentru ocazii speciale, Franciacorta Extra Brut Vittorio Moretti Riserva Meraviglioso di Bellavista pentru care trebuie să cheltuiești peste 500 de euro.
Dar, mai presus de toate, editorii Ghidului în această călătorie prin cizmă intenționează să sublinieze cititorilor zonele geografice de producție care merită o atenție deosebită. Pornind de la considerația că dincolo de marii monștri sacri ai enologiei italiene, precum marii toscani, Bolgheri, Brunelli și Barolo Riserva 2010, care se află pe altare și vor rămâne acolo mult timp, mai aspiră și alte realități de producție. în lumina reflectoarelor aspiră să se plaseze printre vinurile de excelență ale tradiției italiene precum unele vinuri din Sardinia, cu denumirile sale proeminente: Cannonau, Carignano del Sulcis, Malvasia di Bosa, Vermentino di Gallura care reprezintă adevărata surpriză a acestui an; din Abruzzo care crește de ani de zile în calitate, cu cei mai faimoși Montepulcianos, precum cel produs de compania Valentini, (vinuri de 300 de euro) care timp de șase ani nu a fost introdus pe piață pentru că producătorul a considerat că nu este la înălțimea numelui, dar și cu unele crame minore atât albe precum Trebbiano, cât și roșii precum Cerasuoli; al Campaniei cu Taurasii ei și aici trebuie menționat Poliphemo 2012 al lui Luigi Tecce, care ocupă primul loc în clasamentul celor 100 de vinuri care trebuie conservate, depășind vinurile de neam nobiliar piemontez și toscan la un preț de 45 de euro mult peste concurenții săi nordici; din marșurile care se prezintă cu un Verdicchio di Matelica 2015 de Fabio Marchionni care de ani de zile a păstrat o producție destul de limitată pentru a nu o denatura, și la prețuri foarte moderate.
Dar mai presus de toate este Sicilia, și în special zona Etna, marea revelație a ultimului deceniu, nu numai pentru vinuri, ci și pentru uleiul de înaltă calitate. De menționat în acest caz sunt Nero d'Avola cultivat în zona Pachino, Frappato din Ragusa, Cerasuolo Grotte Alte de Arianna Occhipinti, femeia naturală a vinului care a interzis orice agent chimic corector și erbicid din culturile sale și care exportă. 50 de țări ale lumii, Etna Rosso 'A Rina 2014 de Russo Girolamo și Etna Rosso 2015 de Pietradolce.
Nucleul central al Ghidului este apoi dedicat celor mai bune vinuri ale celor mai importante denumiri (apar 120) ordonate pe regiuni, fiecare introdus printr-o hartă care evidențiază principalele denumiri de origine. Și aici avem o altă revoluție. În Italia sunt peste 400, prea multe pentru redactorii Ghidului, ajung să fie înșelătoare pentru consumator. O sugestie pentru instituții, consorții și producători: într-un moment în care ne concentrăm foarte mult pe exporturi, întărindu-ne cotele de piață pe piețe profitabile precum Statele Unite ale Americii sau aterizarea pe piețele promițătoare asiatice și mai ales chineze, puțină claritate nu strica.
Evident s-a menținut secțiunea dedicată Firmelor: prezentate în ordine alfabetică, apar doar cele care semnează vinurile prezente în cele trei clasificări. Un alt indiciu util pentru consumator dar și... pentru a face o impresie bună cu oaspeții, este ultima secțiune a Ghidului dedicată conservării, servirii, asociilor, cu un glosar esențial pentru cei care abordează vinul cu curiozitate și vor să afle mai multe.
Pe scurt, operațiunea care se încearcă este de a aduce piața mai aproape de consumator și invers. Și nu întâmplător am inclus un Brunello di Montalcino sau un Barolo în secțiunea de „100 de vinuri de cumpărat” pentru raportul corect cost/calitate prin alegerea unor produse care se încadrează într-o gamă accesibilă din punct de vedere economic chiar dacă din punct de vedere calitativ sunt foarte apropiate de cele ale pieței high-end, este un indiciu clar al serviciului că noul L'Espresso Ghidul vrea să redeze pasionaților de vin.
