Un reducerea cu cel puțin 100 de miliarde a transferurilor nerambursabile, care ar scădea astfel de la 500 la 400, aducând valoarea totală a planului de la 750 la 650 de miliarde de euro. Aceasta este ipoteza care își croiește drumul spre găsirea unui acord privind Fondul de redresare, care va fi discutat în cadrul Consiliului European de vineri și sâmbătă de la Bruxelles, primul prezent de la izbucnirea pandemiei. Un Consiliu extraordinar care îi va vedea pe cei 27 de șefi de guvern reuniți într-o sală de 300 de locuri, pentru prima dată de la încheierea blocajului și care va trebui să examineze două dosare de valoare colosală pentru angajamentul financiar: da, cele 750 de miliarde. a Fondurilor pentru relansare dar și cei 1.150 de miliarde din bugetul european pe șapte ani. Dar dincolo de elementul financiar, domeniul strategic al pachetului pentru viitorul Europei este clar.
Cancelarul german Angela Merkel, actualul președinte al Uniunii, ar dori să încheie negocierile cât mai curând posibil, dar riscul ca summitul din acest weekend să nu fie decisiv este mare, pentru că tăierea de 100 de miliarde poate să nu fie suficient pentru cei patru Frugali (Olanda, Austria, Danemarca și Suedia). Cel mai intransigent rămâne premierul olandez Mark Rutte, care continuă să lupte pe diferite aspecte ale planului.
În primul rând, Haga continuă să susțină că banii ar trebui transferați guvernelor doar sub formă de împrumuturi și numai în schimbul „condiționalități dure”, sau garanții privind reformele structurale pe care fiecare țară trebuie să se angajeze să le implementeze.
Pe acest front, afirmațiile lui Rutte afectează și guvernarea. Pentru aprobarea planurilor naționale de reformă (Pnr), care definesc modul în care guvernele intenționează să cheltuiască ajutorul european, către Olanda votul cu majoritate calificată nu este suficient propus de președintele Consiliului European, Charles Michel. Potrivit Haga, membrii Uniunii ar trebui să se exprime în unanimitate, astfel încât fiecare țară să aibă drept de veto asupra reformelor concepute de alţii. Un asemenea nivel de interferență nu a fost niciodată văzut în istoria UE și pentru multe țări – începând cu Italia – ar fi inacceptabil. Prin urmare, cererea nu are prea multe speranțe de a fi satisfăcută: este probabil ca Rutte să insiste asupra acestui punct doar pentru a crește antetul în negociere.
Pe de altă parte, în acest moment, riscă să fie respinsă și cererea lui Conte, care ar dori să aducă înapoi Comisiei deciziile privind PNR (așa cum se prevedea în planul inițial). De fapt, propunerea lui Michel se află la jumătatea distanței dintre cerințele Italiei și ale Olandei, permițând țărilor să respingă programele de reformă ale partenerilor lor, dar numai dacă sunt unite în majorități de blocare. Merkel s-a exprimat deja în favoarea acestei soluții, alegând totuși să folosească condiționalul: „Aș putea să o aprob”, a spus cancelarul la 13 iulie, la sfârșitul bilateral cu Conte.
Dar proiectul de acord semnat de Michel – care va constitui vineri punctul de plecare al negocierilor – nu vorbește doar de guvernare. Textul prevede, de asemenea, menținerea dotării financiare inițiale de 750 de miliarde (500 nerambursabile plus 250 în împrumuturi), plus unele concesii către Frugals: o dotare pentru bugetul UE 2021-2027 cu 26 de miliarde mai puțin decât cea propusă de von der. Leyen (la 1.074 miliarde) și menținerea reducerilor, adică a reducerilor acordate Țărilor de Jos, Danemarcei, Suediei și Austriei (dar și Germaniei) pentru contribuția la bugetul UE.
Pe scurt, summitul promite să fie în sus pentru premierul italian, Giuseppe Conte, care în această seară îl va vedea la Bruxelles pe președintele francez, Emmanuel Macron, pentru ultima dintre întâlnirile bilaterale organizate în pregătirea Consiliului UE. Chiar ieri, Macron s-a întâlnit cu premierul spaniol Sanchez, care caută și alianțe pentru o poziție comună în vederea summitului.
