Consiliul European care a început astăzi la Bruxelles va fi decisiv pentru soarta Uniunii post-Covid. În comparație cu ultimele summit-uri, există două inovații structurale. În primul rând, astăzi este prima întâlnire de la izbucnirea pandemiei in prezenta, prin urmare negocierea poate continua și prin discuții pe coridor, în culise, imposibile până acum prin întâlniri prin streaming. În al doilea rând, această reuniune a Consiliului este prima care va avea loc sub președinția rotativă a Germaniei. Cancelarul Angela Merkel a clarificat deja de mai multe ori că intenționează să încheie negocierile până în iulie, pentru a evita amânările periculoase în septembrie, care ar expune mai multe țări (mai ales Italia) unui august de pasiune pe piețe. Cu toate acestea, având în vedere distanța dintre pozițiile de pe teren, poate fi necesară convocarea unei alte întâlniri săptămâna viitoare.
TEMELE DE PE MASĂ
Sunt două probleme majore pe masă, care sunt strâns legate: bugetul 2021-2027 al Uniunii Europene, asupra căruia liderii nu au reușit să ajungă la un acord în februarie anul trecut, și mai ales Fondul de redresare, bazooka financiară menită să stopeze criză și declanșează redresarea. Pe ambele fronturi, punctul de plecare al negocierilor este un proiect de acord semnat de Charles Michel, președintele Consiliului European.
BUGETUL UE
În ceea ce privește bugetul, documentul prevede angajamente de cheltuieli de 1.074 miliarde de euro. Aceasta este o valoare destul de scăzută, egală cu 1,05% din PIB-ul UE, dar deja în urmă cu cinci luni - înainte de urgența Covid - așa-numitele Țări Frugale (Olanda, Austria, Suedia și Danemarca) cereau o reducere la 1%. Pentru a-i convinge, Michel a introdus confirmarea reduceri, adică reducerile la buget (considerate de mulți anacronic) în beneficiul celor patru Frugali (plus Germania). Dar asta nu înseamnă că este suficient.
FONDURI DE RECUPERARE: GUVERNANȚĂ
Pe partea Fondului de redresare, cea mai aprinsă dezbatere politică se referă la guvernanță, adică mecanismul pe baza căruia Europa va aproba planurile naționale de reformă ale fiecărei țări și va da undă verde împrumuturilor și transferurilor de bani.
Cea mai extremă poziție este cea a premierului olandez Mark Rutte, care (bântuit acasă de ultra-dreapta și îngrijorat de alegerile politice din primăvara viitoare) ar dori să facă obligatorie aprobarea unanimă a Consiliului European. În acest fel, fiecare guvern ar avea dreptul de a se opune reformelor oricărui alt membru al UE. Propunerea nu are nicio speranță să treacă, pentru că nu este împărtășită de nimeni: chiar și ceilalți trei Frugali cred că acest mecanism ar paraliza Uniunea și ar pune în pericol integritatea acesteia, întrucât fiecare țară ar putea bloca finanțarea alteia ale cărei politici nu este de acord. cu.
Pe partea opusă a gardului se află Italia. La început, premierul Giuseppe Conte a făcut presiuni să mențină abordarea inițială, care a atribuit responsabilitatea aprobării PNR Comisiei și nu Consiliului. Dar atunci premierul italian a corectat lovitura și acum cere ca, pentru a respinge planurile de reformă, șefii de stat și de guvern trebuie să se exprime cu majoritate calificată (cel puțin 55% din țările membre reprezentând cel puțin 65% din populație). ).
Este opusul celor propuse de Michel, care în proiectul de acord prevede o majoritate calificată să nu respingă, ci să aprobe Pnr. Abordarea președintelui Consiliului European este apreciată de Franța și Germania și, prin urmare, este cea care are cele mai mari șanse de a trece.
FONDUL DE RECUPERARE: SUMA SI ALOCAREA FONDURILOR
Cealaltă mare problemă legată de Fondul de Recuperare se referă la dotarea financiară. Michel reiterează suma și defalcarea propus de Comisie: 750 miliarde euro, din care 500 în transferuri nerambursabile și 250 în împrumuturi pe termen foarte lung cu rate subvenționate.
Frugalii sunt împotriva însuși conceptului de „fonduri nerambursabile” și ar dori ca ajutorul să fie format doar din împrumuturi, în plus să fie supus unor „condiționalități stricte” în ceea ce privește garanțiile asupra reformelor pe care fiecare guvern se angajează să le lanseze. Franța și Germania apără însă transferurile de jumătate de trilion, prevăzute tot de către planul pe care Parisul și Berlinul îl prezentaseră chiar înainte de propunerea Comisiei.
Potrivit zvonurilor care circulă în ultimele zile, pentru a ajunge la un compromis Merkel ar putea propune o reducere de 100-150 de milioane pe partea de împrumut, reducând dotarea Fondului de Recuperare la 600-650 de milioane. Dar, nici în acest caz, nu este deloc sigur că încercarea de mediere este suficientă pentru a-i convinge pe Frugali.
