În ceea ce privește relația dintre Pd și Pdl, situația este însă mai delicată. Desigur, Monti a lămurit că al lui nu este un guvern cu suveranitate limitată și că de aceea este bine să discutăm totul cu partidele. Inclusiv justiția care înseamnă legea anticorupție și Rai care înseamnă atribuirea de frecvențe și sistemul de numire a directorilor. Că pe aceste două puncte terenul nu este departe de obstacole, o demonstrează afirmațiile lui Alfano pentru care PDL va ajuta guvernul cu „lucrări și omisiuni”. Aici, dacă omisiunile însemnau să nu abordeze problema Rai, Bersani a făcut deja cunoscut că Partidul Democrat nu ar fi de acord.
Da de ce pot fi tocmai problemele legate de sistemul de radiodifuziune cele mai greu de rezolvat la un summit, care (să nu uităm) va trebui să stabilească un fel de agendă pentru următoarele două luni. Care, după cum vedem, se află deja într-o campanie electorală otrăvitoare. Partidul Democrat a făcut cunoscut că nu este posibilă o amânare a problemelor care privesc Rai și că asupra guvernării de care vorbise Monti însuși, nu va face pași înapoi. Pentru că, după cum a spus Bersani, punându-l implicit sub semnul întrebării pe ministrul Passera „în Rai situația este mai rea decât Alitalia”.
Pe scurt, cel dintre Pd și Pdl în summit-ul din această seară nu va fi o comparație ușoară. Monti va avea treaba pentru a menține o majoritate impară împreună. Dar are și un avantaj de partea lui: atât Alfano, cât și Bersani știu că cine ar trebui să apară drept cineva care vrea să doboare un guvern care a obținut rezultate semnificative în câteva luni, ar plăti totul în termeni politici, dar și electorali.
