Două locuri libere de mare greutate politică și ambele „romane”: cel al Palazzo Chigi și cel al San Pietro. Alegerile italiene și alegerea noului Papă sunt inevitabil împletite, din cauza proximității geografice și temporale, dar sunt și ele menite să se influențeze reciproc? O instituție milenară și „globală” precum Biserica va fi cu greu afectată de certurile locale, dar alegerile din 24 și 25 februarie vor fi în schimb afectate de situația foarte particulară care a apărut la Vatican odată cu demisia Papei Ratzinger?
Am întrebat doi politologi de centru-stânga din Bologna: Luigi Pedrazzi, un catolic apropiat lui Giuseppe Dossetti, unul dintre fondatorii revistei-cenacolo del Mulino, și Gianfranco Pasquino. elevul lui Norberto Bobbio și fost profesor de științe politice la Bologna. Alegerea lui Benedict al XVI-lea este judecată în moduri foarte diferite de cei doi observatori: „Este o știre menită să se dezumfle, ca oricare alta”, comentează Pasquino. „Este un cutremur a cărui amploare este greu de evaluat în acest moment”, spune Pedrazzi.
PRIMUL online – Hotărârea papei Ratzinger a căzut ca un fulger pe cupola Sf. Petru dar și asupra noastră tuturor. Credeți că va afecta campania electorală?
Pedrazzi – Semnificația gestului lui Benedict al XVI-lea este de așa natură încât se va continua să se vorbească despre el multă vreme și cu siguranță va ține scena până la alegerea următorului Papă.Vocantul tronului lui Petru va începe în orice caz după generalul alegeri și acest lucru este bine pentru noi toți. În această perioadă, însă, va trebui să-i cunoaștem pe Cardinali și ei sunt 117 și va dura timp să înțelegem ce se va întâmpla. Lumina reflectoarelor în mass-media nu va mai fi apanajul exclusiv al alegerilor politice locale și acest lucru nu poate decât să-l dăuneze lui Berlusconi, care este cel mai „nepoliticos” și capabil să atragă atenția camerelor de televiziune și a presei.
Pasquino – Cred că supraestimăm gestul lui Ratzinger. Sunt uimit că ziarele dedică atâtea pagini acestei decizii. De asemenea, sunt convins că alegătorii vor putea asculta ambele evenimente fără a fi prea influențați. Nu cred că alegerea Papei va umbri campania electorală, chiar dacă candidații de pe teren sunt atât de lipsiți de strălucire încât orice îi poate umbri. Dar alegătorii sunt mai deștepți decât credem. Gestul Papei va umple paginile în aceste zile și, fără a vrea să fie blasfemiator, cel mult va păta festivalul de la Sanremo. Poate că Fabio Fazio se va îngrijora, sau poate nu, pentru că Littizzetto va avea ocazia să transmită un mesaj nou unuia dintre interlocutorii ei preferați, în Eminence, cardinalul Camillo Ruini. În ceea ce privește politica, 70% dintre italieni au decis deja pe cine să voteze, iar restul de 30%, se știe, vor decide în ultimele zile. Pe scurt, pentru Bersani, Berlusconi, Monti sau Grillo nimic nu se va schimba și nici pentru noi.
PRIMUL online – Decizia Papei este perturbatoare și pentru un alt aspect și asta pentru că arată cum se poate face revoluția respectând regulile la literă. Deci acest gest ne învață ceva?
Pedrazzi – Luați în considerare că Benedict al XVI-lea a folosit o mică normă de drept canonic. Cred că Ratzinger, un papă conservator, poate nu atât de potrivit pentru guvernare, a făcut ce a putut și atunci, mânat de disconfort fizic, de descoperirea mortalității care ne preocupă pe toți, a decis să folosească această posibilitate. Politica este un lucru greu și ai nevoie de umerii largi și de puterea tinereții pentru a guverna cu mână fermă, pentru că Papa poate face totul și nimic în același timp, în condițiile în care munca de făcut este imensă. Astăzi avem nevoie de un „scrapper”, un tânăr puternic, dar cardinalii sunt acolo de milenii, nu de câțiva ani și poate se vor regrupa în situație de urgență. Papa a făcut un pas înapoi, a ars pe toți la timp și a trecut cartoful fierbinte la conclav, care, însă, nu este format din mari teologi, ci din oameni practici.
Pasquino – Nu văd nimic revoluționar în decizia lui Ratzinger. Luați în considerare faptul că a ținut discursul în latină, o alegere ultra-conservatoare. Ar fi fost în schimb senzațional dacă ar fi rostit același discurs în engleză. Dar nu este așa. Nu cred că vor fi probleme cu succesiunea. Dacă ar fi murit, Biserica s-ar fi aflat în aceeași situație.
