Pentru a ieși din criză, nu este suficient să pedepsiți intermediarii care au greșit. Este necesar să reflectăm asupra calității piețelor pe care operează operatorii. Aceasta este invitația economistului Giacomo Vaciago, care a vorbit astăzi la conferința „Finanțe: amanta servitoare? Finanțare responsabilă pentru o economie sănătoasă”, promovat de AIAF, asociația italiană a analiștilor financiari.
„Literatura crizei pune accentul pe intermediarii care au greșit – notează Vaciago -, dar este nevoie de o reflecție sistematică asupra calității piețelor în care aceștia se descurcau. Marea creștere a finanțelor a avut loc în afara piețelor bune”. Da, pentru că dacă te uiți la produsele care au dus la criză, creditele subprime și CDO-urile in primis, le vezi în curând limitele în ceea ce privește eficiența și simetria informațiilor de piață. Iar „eșecul pieței”, așa cum o numesc economiștii, are loc tocmai atunci când piețele nu reușesc să prețuiască bine și lipsește simetria informațională. „Ideologia conform căreia piețele au întotdeauna dreptate chiar și atunci când nu există (ca în cazul OTC-urilor) a avut consecințe grave. Avem nevoie de un guvern care să corecteze eșecul pieței atunci când piața nu funcționează bine, compensând limitele chiar și atunci când piața este bună”, observă Vaciago.
Și totuși, subliniază Vaciago, în ultimii 30 de ani această dezbatere s-a pierdut dintr-un motiv ciudat: din teorema Modigliani-Miller asupra structurii capitalului (valoarea unei companii nu este afectată de modurile în care este finanțată) dacă este înțeleasă ca rețeta de a face capitalul irelevant, pentru teoria lui Barro-Ricardo a neutralității datoriei publice (metoda de finanțare a cheltuielilor publice prin creșterea impozitelor curente sau prin emiterea de titluri de datorie publică este irelevantă în ceea ce privește opțiunile de consum ale persoanelor fizice). Nici măcar în raportul BCE din 2008, care sărbătorește 10 ani de euro, nu există o discuție reală despre calitatea pieței europene. Astfel, în raportul său din 2010 către José Manuel Barroso, însuși Mario Monti, pe atunci economist și președinte al Bocconi, dar fost comisar european pentru piața internă și concurență, a evidențiat toate deficiențele pieței unice. Pe scurt, euro a fost creat, dar am uitat să completăm piața de care are nevoie euro. „Și acesta este un mare paradox – observă Vaciago – cei care pariază împotriva euro susțin că aceasta a servit doar la finanțarea unei mari datorii suverane a țărilor care nu mai sunt suverane în ceea ce privește politica monetară”. Monti a relansat recent problema încă o dată, aducând problema în discuțiile sale cu Nicolas Sarkozy și Angela Merkel, cu scopul de a finaliza reformele cu care euro se dovedește util. „Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă la ce servește euro – spune Vaciago – care este moneda de împărțire a măcar virtuți, dacă nu vicii”. Dar deocamdată nu există un raționament real asupra piețelor și a crizei, în timp ce continuăm să ne concentrăm pe intermediari.
„Calitatea lumii – conchide Vaciago – este un produs al regulilor, nu vine de la indivizi, a căror calitate a fost mereu aceeași. Prin urmare, regulile nu pot viza doar comportamentul intermediarilor, a existat o lipsă de reflecție asupra pieței. Mă îndoiesc că criza va ieși doar dacă îi punem pe bancherii la închisoare”.
