După cum a clarificat Renzi în Parlament, în negocierile în curs privind uniunea bancară, Italia cere construirea unui fond european pentru garantarea depozitelor, dar se opune punerii în discuție, prin constrângeri cantitative sau reguli de absorbție a capitalului, a rolului obligațiunilor suverane în portofoliile băncilor. Este o poziție pe care trebuie să o apărăm dinți și unghii, deoarece, fără suport bancar, ar putea apărea dificultăți semnificative în plasarea obligațiunilor de stat în mai multe țări. Dar este o poziție care se justifică într-o situație de fragilitate deosebită atât în unele țări, cât și în zona euro în ansamblu.
Complet operațional, într-unul singur uniunea bancară Într-adevăr, este complet firesc ca obligațiunile de stat cele mai riscante să absoarbă mai mult capital decât celelalte: dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, autoritățile nu i-ar proteja în mod adecvat pe economisiți.
Este clar că, în condițiile egale, o bancă cu titluri germane în portofoliu este mai puțin riscantă decât o bancă cu titluri grecești. Supraveghetorii nu pot pretinde că cele două bănci sunt la fel, iar dacă au făcut-o fără să aibă un puternic protectie reglementara ei ar putea fi, de asemenea, aduși în justiție de către economisiți prejudiciați în cazul, de exemplu, a unei posibile noi restructurări a datoriei grecești. Un pic de parcă o circulară a unei autorități italiene le-ar fi oferit deponenților informații (false) că obligațiunile bancare subordonate nu erau riscante: evident că astăzi autoritatea respectivă ar trebui să țină seama de astfel de informații înșelătoare.
La fel s-ar întâmpla dacă autoritatile de supraveghere Uniunile Europene decid din proprie inițiativă să nu țină cont de diferitele riscuri pentru economiștii băncilor expuși la diferite riscuri suverane. Ideea este că, într-o oarecare măsură, cererea Italiei pare să implice că supravegherea europeană nu cere băncilor să acopere, cu provizioane adecvate, riscurile pe care și le asumă cu banii economisitorilor.
Întrebarea devine și mai delicată dacă întrebi asta toate tarile să contribuie la un fond unic de garantare european și să facă acest lucru în același mod, adică fără a ține cont de riscul diferit al băncilor individuale și fără ca diferențele de risc ale activelor să fi fost eliminate sau cel puțin atenuate de capital rapoarte. În Statele Unite, primele de asigurare plătite de băncile participante schema de asigurare a depozitelor (FDIC) iau în considerare gradul de risc al băncilor individuale, care, la rândul său, depinde și de calitatea titlurilor de valoare din portofoliu, inclusiv a titlurilor de stat. De exemplu, conform Standard & Poor's, statul Indiana are triplu A în timp ce Illinois se oprește la A-.
Puerto Rico a eșuat și este cu un pas sub Argentina. Așa că nu trebuie să ne mire că nemții se opun cererilor noastre: nu sunt supărați pe noi, așa cum par să creadă unii. Au un motiv întemeiat și, mai ales, sunt îngrijorați că aceste solicitări implică un potențial transfer, deloc neglijabil ca mărime, de resurse din țările „nucleu” către așa-numitele țări „periferice”. Bătălia a Bruxelles este deci foarte dificil, dar trebuie câștigat. Și pentru a o depăși este util să înțelegem motivele altora; în schimb este contraproductiv să-i demonizezi, să-i jignești sau să-i acuzi de scopuri hegemonice pe care, slavă Domnului, nu le au.
