În America ei o numesc „dădacă”, în italiană se traduce prin dădacă, dar în limbajul obișnuit este miticul și inoxidabilul "dădacă". O figură din ce în ce mai rară și mai prețioasă, în vremuri de criză, dar nu pentru familiile înstărite din New York: de fapt acolo este încă o profesie foarte populară și mai presus de toate foarte bine plătită.
The New York Times aruncă lumină asupra fenomenului, într-un articol despre economia asistentelor: potrivit autorului piesei, editorialistul Adam Davidson, bonele vin să câștige, în familii bogate, chiar și 100 de mii de dolari pe an. De ce atât de mult? Pentru că sarcina, deja solicitantă de la sine, necesită până la urmă din ce în ce mai multe „specializări”. Seth Greenberg Norman de la Agenția Pavillion, care este specializată în recrutarea bonelor pentru familiile bogate, explică acest lucru pe NYT, enumerând câteva abilități speciale pe care clienții săi le-au cerut în mod expres la „bonele”.
Iată, potrivit lui Norman, cele mai bizare 7 abilități, numindu-le pe nume:
1- „Greztky” (numit după o legendă a hocheiului): predarea hocheiului pe gheață copiilor și să știi să conduci un Zamboni (mașinăria care nivelează gheața în arenele din SUA și Canada, n.red.) în jurul unui patinoar privat;
2- „Pistolarul”: trage un pistol în aer pentru a speria urșii pe o moșie de țară;
3- „Comandantul”: duceți pasagerii pe o insulă privată la cârma unei bărci cu motor de 32 de picioare;
4- „Spălătoria” (spălătoria): Spălați și călcați până la cincizeci de cearșafuri și fețe de masă pe zi;
5- „Curatorul”: gestionați o colecție de artă acasă și în diverse muzee și galerii;
6- „Contabilul” (contabilul): lucrează în contact cu bancherii și brokerii să ofere angajatorului un rezumat al activităților sale financiare zilnice;
7- „Bucătarul gurmand”: pregătiți o cină gourmet cu patru feluri.
Interesantă este și lectura editorialistului despre motivele fenomenului. Iese imaginea o clasă înstărită, în special cea a așa-zișilor „noi bogați”, care nu economisesc cheltuieli pentru a-și plasa copiii într-un context de elevație socială, care pleacă din ce în ce mai mult de la „fundamente”: adică, printre altele, de la alegerea unei asistente strălucitoare, potrivită nevoilor și viciilor familiei și care să fie prezentată și îmbrăcată într-un anumit fel. Davidson numește piața bonelor un „activ de condamnare”termen economic pentru ceva a căror valoare adevărată nu poate fi niciodată suficient de determinată. Ceva că este mai probabil să plătească în exces pentru o bună credibilitate, în speranța că un cost mai mare va crește probabilitatea unui beneficiu. La fel ca ceea ce este esențial pentru newyorkezii bogați: a avea cea mai bună dădacă dintre toate.
