A adoptat 251 de texte legislative „importante pentru viitorul Europei” și a făcut progrese în ceea ce privește 114 inițiative. S-a găsit, așadar, un acord asupra unei cantități de texte legislative egală cu de două ori și jumătate media semestrelor precedente. În cifre esențiale, acestea sunt rezultatele obținute de președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene care în a doua jumătate a anului 2013 a fost condusă de Lituania. „Țara mea și-a îndeplinit cu succes sarcina care i-a fost încredințată, demonstrând astfel că merită încrederea Europei”, a susținut cu mândrie președintele Republicii Dalia Grybauskaité în fața liderilor europeni la Bruxelles, la sfârșitul unui semestru obositor pentru membrii guvern, pentru câteva sute de funcționari implicați și bineînțeles pentru ea însăși.
Dalia Grybauskaité a fost aleasă președinte al Lituaniei în 2009, după ce a fost funcționar ministerial, ambasador, ministru și, în final, din 2004 (anul intrării țării baltice în Uniunea Europeană) până în 2009, șef al departamentului de planificare economică și bugetare în primul teritoriu european. Comisia condusă de José Manuel Barroso. Mereu zâmbitoare, această blondă singură, în vârstă de 57 de ani, a fost descrisă, la fel ca Margaret Thatcher și Angela Merkel, drept o „doamnă de fier” (și ea, în plus, era și centură neagră la karate).
Locuitori ai unui teritoriu care a devenit stat independent abia în 1990, după două secole de dominație străină (mai întâi de către Rusia țaristă, apoi de către Germania nazistă și în cele din urmă de către Rusia sovietică), lituanienii probabil că au dezvoltat în timp o capacitate de adaptare la situatii dificile. Abilitatea care, după toate probabilitățile, a alimentat acea predispoziție de a căuta medierea, care este esențială în gestionarea procesului complex de formare a legilor europene. Și, prin urmare, a dus la „performanțe” subliniate de doamna Grybauskaité în evaluarea ei asupra sfârșitului de semestru al președinției europene.
„Datorită angajamentului nostru – a spus președintele lituanian – s-au ajuns la acorduri esențiale pentru a garanta securitatea financiară, economică și energetică a Uniunii Europene. Și a fost pusă o bază solidă pentru a continua construirea unei Europe deschise, de încredere și în creștere. Rezultat obținut în ciuda unei agende de angajamente mai numeroase și mai oneroase decât în trecut din cauza crizelor internaționale și a provocărilor permanente ale Rusiei de-a lungul semestrului”.
Cel mai complex și mai semnificativ rezultat obținut de președinția lituaniană, au declarat astăzi miniștrii țării baltice, a fost, fără îndoială, finalizarea negocierilor asupra a 59 de programe importante pentru implementarea bugetului UE 2014-2020. Aceasta înseamnă, adaugă negociatorii lituanieni, că din primele zile ale lunii ianuarie cele 28 de state membre vor putea începe să utilizeze fondurile europene alocate pentru următorii șapte ani.
Adoptarea bugetului pe șapte ani poate fi, fără îndoială, considerată bijuteria coroanei actualei președinții lituaniene. Este suficient să ne amintim zilele dramatice de la sfârșitul lunii octombrie caracterizate de remorcherul foarte dur dintre Consiliul European (unde sunt reprezentate statele membre) și Parlamentul European (exprimarea voinței cetățenilor) asupra bugetului 2014. Cu această din urmă instituție care, în plenul de la Strasbourg, a respins bugetul anual și a refuzat să inițieze examinarea bugetului pe șapte ani dacă Consiliul nu ar fi îngrășat (nu mult, în adevăr) soldurile ambelor.
A fost o confruntare dramatică care s-a încheiat cu un compromis la care sa ajuns și, și poate mai ales, datorită abilităților de mediere ale miniștrilor lituanieni. Astfel încât sesiunea plenară din noiembrie a Parlamentului European a putut să aprobe nu numai cele două documente de programare financiară, ci și reforma politicii agricole, noua politică de coeziune, programul Orizont 2020 pentru cercetare și inovare și Erasmus+ (ultima ediție a ceea ce este probabil cel mai de succes program european).
Dar rolul președinției lituaniene în definirea dosarelor deschise a implicat numeroase alte aspecte importante. Printre care în special cele referitoare la construirea viitoarei uniuni bancare. Și apoi mecanismul unic de soluționare a crizelor bancare (cu un calendar puțin prea diluat însă) și directiva privind sistemul de garantare a depozitelor.
Președinția lituaniană a dedicat, de asemenea, un efort deosebit problemei Parteneriatului estic, strategie care are ca scop consolidarea securității la est de granițele Uniunii Europene printr-un set de inițiative de sprijin adresate țărilor tampon dintre UE și Rusia. O strategie care vizează inițial Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. Dar care, cu ocazia summit-ului desfășurat în noiembrie la Vilnius, capitala Lituaniei, a înregistrat niște pași înainte dar și unele eșecuri (de Belarus, și era evident, dar și de Ucraina, unde confruntarea dintre pro-europeni și antieuropenii explodează în pieţe) care se atribuie presiunii nedezinteresate din partea Moscovei.
În sfârșit, în ceea ce privește problema liberalizării comerțului internațional, președinția lituaniană ia act de acordul de liber schimb încheiat între UE și Canada spre meritul său. Totuși, cel început cu Statele Unite s-a blocat după dezvăluirile lui Snowden despre spionajul american. În timp ce, în ceea ce privește China, în momentul de față pe partea europeană există doar aprobarea unui mandat de negociere a formelor de protecție a investițiilor europene. Și disputa cu Rusia privind exporturile europene de mașini, vehicule comerciale și echipamente de construcții este încă deschisă.
