Mii două sute de jurnalişti acreditaţi şi TV din toată Europa şi nu numai, sunt pe cale să asedieze castelul din Bratislava. Așteptarea este acolo, dar substanța pare să fie încă să vină. Ce vrei să discutăm pe 16 în primul summit informal de la 27 după rezultatul negativ al referendumului din Anglia?
Toți sau aproape toți neagă că se va vorbi despre Brexit. Însă realitatea este că umbra Angliei va afecta dezbaterea europeană mult mai mult decât a făcut-o înainte, din moment ce destrămarea Londrei a avut loc pe o problemă, imigrația, despre care toată lumea discută în prezent.
Deja mișcarea guvernului Majestății Sale de a ridica un zid frumos în Calais (cu sprijinul și acordul evident al Parisului) arată clar cât de proaste exemple continuă să influențeze opinia publică europeană. Și, de fapt, toată lumea se uită astăzi puțin mai departe cu îngrijorare, la 2 octombrie și 4 decembrie, când maghiarii și, respectiv, austriecii vor fi chemați la vot.
Austria și Ungaria să voteze
Referendumul privind respingerea sistemului de cote de refugiați propus de Comisie va avea loc pe 2 octombrie la Budapesta. Un fapt care ascunde în realitate o capcană mult mai mare: acela de a respinge complet metoda comunitară de vot majoritar în Consiliul de Miniștri și aprobarea Parlamentului European, care prin această procedură democratică lansase inițiativa Comisiei, care astăzi Budapesta. vrea să împingă înapoi. Și este sigur că rezultatele îi vor da dreptate rasistului Viktor Orban
În Austria, unde votul programat pentru 2 octombrie a fost amânat pentru 4 decembrie, meciul prezidențial se joacă din nou, iar sondajele de până acum arată un alt rasist declarat, Norbert Hofer, în frunte. Adăugați la această atmosferă înfrângerea Angelei Merkel în Mecklenburg de către reprezentanții și mai rasiste ai Alianței pentru Germania și imaginea rezultată este cea mai îngrijorătoare imaginabilă. Sufletul Europei dispare chiar în inima ei și doar o zguduire de angajament reînnoit față de Uniune poate opri alunecarea de teren.
Nicio propunere de înăsprire post-Brexit
Dar ajungi la Bratislava în spiritul potrivit? Este îndoielnic. Nimeni, nici măcar Germania, nu are chef să prezinte planuri mărețe. Nicio propunere instituțională de consolidare a Uniunii ca răspuns la Brexit nu pare să progreseze, chiar dacă mai multe centre de studii europene, inclusiv IAI în cooperare cu CSF, au produs cu sârguință idei și propuneri concrete cu privire la problemele politico-instituționale care trebuie abordate.
Nici măcar inițiativa italiană de a re-atribui responsabilitatea principală celor șase fondatori nu pare să aibă puterea să se materializeze. Nici simbolurile lui Renzi de revigorare a Uniunii prin lansarea proiectului Ventotene nu au putut deocamdată să depășească bunele intenții.
Dacă aceasta este situația reală în Europa celor 27, la Bratislava ne vom mișca cu o prudență enormă și doar pe subiecte care pot pune pe toți să fie de acord, măcar verbal. Întrucât problemele prioritare în preocupările cetățenilor sunt imigrația și terorismul, cu o oarecare mențiune și despre incertitudinea economică, întrebarea pusă pe masă este cea a securității. Sau mai degrabă, pentru a folosi cuvintele președintelui Consiliului European Donald Tusk, responsabilitatea UE este de a-și „proteja” cetățenii. Discurs care nu are sens, cu condiția ca apoi să fie și propuneri concrete pe masă.
Securitate împotriva imigrației și lupta împotriva terorismului
Deci ce securitate? Zilele acestea se vorbește despre planul franco-german în domeniul apărării, care vizează inițierea unui fel de cooperare structurată permanentă, așa cum este prevăzut de Tratatul de la Lisabona (articolele 42 și 46). Se propune chiar și crearea unui sediu comun, temă care până de curând era absolut de evitat, pentru coordonarea misiunilor și inițiativelor UE.
Prin urmare, apare ideea unui fel de „Schengen al apărării”, așa cum au propus și miniștrii noștri de externe și apărare, Paolo Gentiloni și Roberta Pinotti, în urmă cu câteva luni. Un grup de țări „doritoare și capabile”, care și-ar asuma sarcina de a acționa ca avangardă, lăsând timp celor care nu sunt siguri dacă să se alăture sau nu acestui prim nucleu.
Aparent, propunerea ar putea afecta și țările est-europene care sunt în defensivă cu privire la orice altceva, imigrație și puterile Bruxelles-ului. Lipsa lor de încredere în credibilitatea proiectelor europene de apărare rămâne însă pe plan secund, într-un moment în care se simt mai expuși decât oricând înainte de trezirea Ursului Rus.
Înclinația lor se îndreaptă în continuare către NATO, mai bine echipată și angajată în crearea de structuri anti-ruse. Va fi, așadar, necesar să vedem care este voința reală a Franței și Germaniei de a duce mai departe cu hotărâre acest al enecelea proiect european de apărare.
De altfel, toată lumea pare să realizeze, chiar și în Est, că viitorul NATO nu este deloc sigur, mai ales în cazul unei victorii a lui Donald Trump care deja a declarat că nu este interesat de asta și îi face cu ochiul lui Putin. Prin urmare, dacă apărarea comună va fi în orice caz pe masă, atunci va fi necesar să se evalueze dacă și acest plan nu este destinat să fie abandonat imediat, așa cum sa întâmplat de prea multe ori în trecut.
Apoi mai sunt și alte aspecte pe tema siguranței. Securitatea față de imigrație, în primul rând. Propunerile există deja: să se înființeze o forță comună de frontieră, dar să fie desfășurată unde? La granițele UE spun ei. Dar cum apărați granițele Greciei și Italiei?
Experiența ne-a făcut să înțelegem că imigrația este blocată prin aducerea frontierei în țările de tranzit sau de origine. Acesta a fost cazul în 98 cu Albania, când UE sub conducerea italiană a ocupat porturile acelei țări. Se întâmplă astăzi cu Turcia care deține refugiați pe teritoriul său.
Dar ce zici de Libia? Operațiunea Sophia, aflată acum la a doua fază, cu siguranță nu a dat răspunsuri satisfăcătoare. Până când coastele libiene de unde pleacă disperați pot fi ocupate, pare mai degrabă o misiune de salvare decât una de distrugere a rețelelor de traficanți.
Cealaltă preocupare se referă la lupta împotriva terorismului. De zeci de ani, s-a vorbit de informații europene, de Europol mai eficient și de utilizarea coordonată a instrumentelor, inclusiv a instrumentelor informatice, pentru combaterea terorismului. Dar chiar dacă acest lucru s-ar întâmpla (și este îndoielnic) ar fi necesară și crearea unui singur parchet european, mandate comune de arestare și extrădari imediate. De acolo să vină.
Mai mult, terorismul, în special cel de natură teritorială de către autoproclamatul „stat islamic”, este luptat și cu instrumente de proiecție militară în afara granițelor UE. Este inutil să ne amăgim că întotdeauna și aproape numai SUA operează în această direcție. UE trebuie să-și asume responsabilități directe și comune și nu prin țări individuale (întotdeauna cele obișnuite).
Se spune că Bratislava va fi doar începutul unei foi de parcurs care, prin Malta, în februarie, ne va duce la Roma în martie anul viitor pentru sărbătorile pentru cea de-a 60-a aniversare a Tratatelor. Aici, am vrea să sperăm că nu a fost vorba doar de sărbători, ci de acte concrete. Sărbătorile sunt prea des dedicate morților!
