Un indiciu este un indiciu, a spus Agatha Christie, două indicii sunt o coincidență, dar trei indicii sunt dovada. În cazul lui Trump, două indicii ar putea fi suficiente.
Primul indiciu este tweetul de sâmbătă trecută despre datoria publică. Ați văzut, a scris el, sunt aici doar de o lună și datoria publică a scăzut deja cu 12 miliarde, cu Obama în prima lună a crescut cu 200. Comentatorii s-au lăsat în batjocuri și economiștii au subliniat diversitatea circumstanțe (la începutul lui 2009 economia era în cădere liberă, astăzi nu este).
Motive și greșeli deoparte, toată lumea s-a concentrat pe mesaj și nimeni pe meta-mesajul mult mai interesant. Iar metamesajul, ni se pare, este că Trump acordă o mare importanță deficitului și datoriei și că, dacă ar putea, ar dori să fie amintit drept președintele care le-a tăiat pe ambele. Dar viața este ceea ce este, spune Trump printre rânduri și mi s-au împărțit niște cărți mediocre. Există o oarecare creștere, este adevărat, dar lăsate în voia lor, deficitul și datoria au fost programate de cei care au venit înaintea mea să crească rapid în următorii ani. Pe lângă ceea ce moștenesc, îi voi pune apoi pe al meu să cheltuiască un trilion pentru infrastructură și să reduc impozitele în general. Și în orice caz, fiți liniștiți, veți vedea că deficitul și datoria nu vor exploda și totul va rămâne sub control.
E nebun? Trăiești într-o lume a matematicii alternative? Unii congresmeni democrați așa cred și pregătesc calea pentru demiterea lui Trump prin psihiatrie printr-o extindere a celui de-al douăzeci și cincilea amendament, cel privind președinții bolnavi sau nebuni. Judecarea nebuniei unui președinte va fi, în propunerea lor, o comisie formată din foști președinți, dintre care niciunul nu îi place în mod notoriu lui Trump.
Cu toate acestea, Trump nu este nebun și nu se laudă cu 12 miliarde economisiți știind că acest tweet ar fi ținut împotriva lui de un milion de ori în ziua în care deficitul explodează cu adevărat. Dacă Trump se aruncă în gol, nu este așadar pentru că este nebun, ci pentru că a hotărât în cele din urmă, în inima lui, dacă să fie alături de Ryan și republicanii din camera inferioară (reduceri agresive de taxe finanțate prin taxa de frontieră) sau cu senatorii republicani (câteva reduceri și nicio taxă de frontieră). Și evident a optat pentru prima ipoteză. Se aruncă așadar în gol pentru că se așteaptă să cadă în plasa de siguranță oferită de veniturile substanțiale ale taxei de frontieră (sau ajustării frontierei, așa cum ar fi mai corect să spunem având în vedere că nu este o taxă pe tranzacțiile externe, ci pe fluxul de numerar intern).
Al doilea indiciu vine din discursul lui Trump privind starea Uniunii. Mulți comentatori au considerat că lipsește îndrumări concrete cu privire la politica fiscală. Faceți America să aștepte din nou, a scris Bloomberg parodiând „Make America great again” al lui Trump. Din nou, prea multă grabă. Într-adevăr, Trump a dat o indicație foarte clară, chiar dacă este exprimată în cod. Minunatele noastre Harley-Davidson, toate făcute în Statele Unite, a spus el, ar putea vinde mult mai mult în străinătate dacă nu ar fi acele tarife care în unele cazuri ajung la 100 la sută. Nu a mai adăugat nimic la fiscal, doar că impozitele vor scădea mult pentru toată lumea.
Am pus cele două indicii împreună, completăm elipsele lăsate de Trump cu ceea ce el nu a spus în mod explicit, ci subînțeles și avem dovezi concrete că Trump a îmbrățișat pe deplin planurile de reformă fiscală ale Camerei inferioare. Până acum o săptămână, poziția lui Trump nu era deloc evidentă (aripa Goldman Sachs a guvernului său era împotrivă, dar până la urmă a prevalat axa nebănuită dintre Ryan și Bannon), știm astăzi. Și iată că bursele depășesc creșterea ratelor de dobândă anticipată în martie (anunțată de trei membri ai FOMC exact în momentul în care Trump a vorbit) și obțin noi maxime istorice. Și iată întărirea dolarului (conform programului reformatorilor radicali) și astfel săvârșind miracolul de a face să crească și bursele unor țări, precum cele europene, care ar trebui să fie victimele ajustării frontierei americane.
Patru avertismente. Prima este că prioritatea politică de top în acest moment este reforma Obamacare. Un observator atent precum Dimon a tras concluzia că reforma fiscală va fi gata, ei bine va merge într-un an și se pot întâmpla multe lucruri într-un an. Adevărat, dar camera inferioară va lucra în paralel la cele două reforme și schela planului fiscal va fi gata înainte de septembrie.
A doua avertizare este că opoziția din partea Senatului rămâne de depășit. Pentru aceasta, se vor acţiona pe trei fronturi. Primul va fi să îi ofere un text neutru din punct de vedere al veniturilor, fără extinderea deficitului, înlăturând piciorul legal al democraților pentru obstrucționare. Al doilea va fi persuasiunea morală pe care Trump o va exercita asupra senatorilor republicani răvășiți, oferindu-le infrastructură în circumscripțiile lor. Al treilea front va fi împotriva lobby-urilor distribuției comerciale și rafinăriilor, afectate de reformă.
Al treilea avertisment este că chiar și o creștere unică a impozitării consumului (chiar dacă este limitată la consumul importat) poate produce inițial stagflație și chiar recesiune, după cum a arătat recent experiența japoneză.
A patra avertizare este că entuziasmul piețelor va trebui să facă față alegerilor din Franța în câteva săptămâni, unde inovațiile continuă să fie produse într-un ritm rapid. Remarcăm aici întâmplător și cu interes programul fiscal al lui Macron, momentan favorit. Macron vrea să reducă taxele, dar, cu atât mai mult, vrea să reducă radical cheltuielile publice și deficitul. Cei din Italia care visează la o axă europeană Schulz-Macron pentru a putea continua să cheltuiască în deficit ar trebui să țină cont de acest lucru.
Chiar și cu toate aceste avertismente, reacția pozitivă a burselor și a dolarului la noul cadru ni se pare justificată. Impasul politic care părea că se profilează în America ar fi justificat o consolidare a burselor care, însă, acum a fost amânată pentru o dată ulterioară. Piețele se vor bloca la un moment dat, dar dacă nu vor exista surprize în Franța, nu vor fi necesare corecții semnificative. Atitudinea va continua să fie una de așteptări pline de speranță.
Un sector ferit de incertitudinile legate de reforma fiscală este sectorul bancar, care va beneficia totuși de dereglementare și de creșterea ratelor dobânzilor.
