Conflictul sirian și tragedia umanitară care ca urmare au săpat adânc în structurile geopolitice ale lumii, cu efecte incontestabile nu doar asupra fluxurilor migratorii deja impresionante de pe continentul african către Europa, ci și asupra politicii externe americane și asupra relațiilor dintre Turcia și Europa. Acum SUA și Türkiye devin ace ale balanței în aspecte foarte diferite a unor echilibre mondiale din ce în ce mai instabile dominate de incertitudinea care reverberează pe pieţele financiare internaţionale.
În Turcia, referendumul este la puțin peste o lună că președintele Tayyip Erdogan a chemat să extindă puterile prezidențiale și să golească de fapt figura de prim-ministru prin asumarea rolului de lider al unei republici prezidențiale care să-și ia astfel rămas bun pentru totdeauna de la tradiția veche de secole pe care Ataturk refondase țara republicană.
Lovitura de stat eșuată din vara trecută a devenit astfel omul folosit de „sultanul” Erdogan pentru a convinge populația de necesitatea unei reforme constituționale radicale, prevăzută în 18 amendamente, și pentru a garanta stabilitatea politică economică pe termen lung cu investitorii străini. De altfel, criza economică indusă de fuga de capital și investiții și mai ales de devalorizarea monedei agravată de inflația mare i-a înspăimântat pe turci care au început să-i întoarcă spatele.
Controversa apoi asupra politicii lui 3 milioane de refugiați sirieni ca ostatici pentru a obține finanțare europeană iar noul angajament al armatei pe frontul sirian și într-o variantă antikurdă crește cu atât mai mult cu cât represiunea asupra mass-media și prelungirea stării de urgență ajută Guvernul să impună un climat greu și vexator.
Lupta pentru DA și NU la referendum Pe 2 februarie s-a difuzat chiar și un document oficial care avertizează funcționarii publici împotriva folosirii oricărui cuvânt sau a oricărui strat intermediar, care, în declin în sens pozitiv, ar crea confuzie în electorat. Termenul „Hairly”, care este adesea confundat cu un semn bun, a devenit astfel un hashtag de protest împotriva guvernului pe Twitter. Revenirea partidului AKP nu a servit la convingerea cetățenilor turci sau la stoparea dezlănțuirii satirei pe rețelele de socializare și apoi prompt pentru a provoca reacția fanilor președintelui dat fiind că chiar și familiile care și-au botezat copiii cu numele Evet (tradus „ SI”) de către membrii AKP. Și la mijlocul lunii februarie retragerea campaniei antifumat în unele municipii mari: al cărei slogan era „Dacă spui NU, îți vei fi câștigat viața și viitorul”, mesaj care ne face să înțelegem climatul incandescent al acestui. campanie pentru referendum.
Însă Erdogan, care până de curând și-a acuzat oponenții că doresc o nouă lovitură de stat sau război civil, acum că disidența este în creștere, a fost nevoit să-și calmeze tonul, iar în populație sentimentul de frustrare și senzația de dificultăți economice larg răspândite devine din ce în ce mai tangibil . Plus amenințarea cu a referendum suplimentar privind pedeapsa cu moartea în cazul unui eșec în acest sens al Parlamentului, acesta împinge Turcia din ce în ce mai departe de UE. Intimidările și noile arestări ale celor care desfășoară campania NU continuă și de fapt situația socială rămâne explozivă.
Il paralelism între autoritarismul lui Erdogan cel al lui Putin și Trump sunt oglinda unei ere a haosului în care este palpabilă dificultatea de a garanta stabilitatea politică constructivă într-un mediu de creștere globală care oferă iluzia unei inflații drogate de petrol. Dar în centru rămâne incapacitatea de a rezolva conflictul sirian și tactica celor trei lideri și în fața unui inamic ISIS care pare să fi dispărut din știrile zilnice dar care rămâne activ în centrul conflictului.
După ce i-a susținut pe rebelii din nord-vestul Siriei, Erdogan s-a alăturat Iranului și Rusiei, provocând dezamăgirea americanilor, care și-au retras promisiunile de sprijin pe teren pentru turci. Astfel, discuțiile de pace care au început în decembrie s-au prăbușit deja în marea de alianțe multiple care se schimbă constant. Guvernul turc relansează acum ideea unui stat islamic pe teritoriul sirian sub controlul său, dar Trump rămâne aliat cu kurzii și nu salută încercarea de a „încurca” cu strategii saudiți. Prin urmare, multe vor depinde de rezultatul referendumului turc asupra poziției SUA, care speră să vadă un Erdogan slăbit și manevrabil, conștient de experiența proastă a războiului din Mediterana și a cazului libian după uciderea lui Gaddafi...
