Cronometrul de la Marsilia, care i-a atribuit definitiv al patrulea Tur lui Chris Froome, nu a avut nicio surpriză, totul conform scenariului, dar printre efectele secundare trebuie să fi scuturat în sfârșit o greutate de la Franco Balmamion, câștigătorul a două Tururi ale Italiei, până la capăt. a plecat la rând în 1962 și 1963, dar un pilot aproape uitat și maltratat pentru că i-a câștigat fără să câștige vreo etapă, concurând economic, fără să atace niciodată.
De astăzi chiar și bătrânul Franco, piemontezul din Nole, va putea spune că până și marele Froome și-a luat acasă a patra Grande Boucle fără să câștige vreodată o etapă – încă lipsește una, dar doar Hinault în tricoul galben a reușit să se impună peste toate chiar și la sosirea pe Champs Elysées, o exploatare mai unică decât rară. Froome a câștigat această ediție chiar la Balmamion, jucând în apărare mai mult decât în atac – nu-și amintește pe nimeni care să merite să fie numit așa. Două probe cu cronometru de puțin peste 33 de km în total au fost suficiente pentru ca britanicii să strângă câteva secunde fără a exagera suficient pentru a-i livra acest Tur în mâinile sale, unde nume mari precum Quintana și Contador au renunțat curând din clasament.
Câștigătorul de ieri a fost polonezul Maciej Bodnar, cu o secundă în fața cunoscutului său compatriot, Mikael Kwiatkwoski. Pentru Bodnar este o recompensă meritată după insulta suferită la Pau, când a fost prins de peloton la doar 200 de metri de linia de sosire. Froome a terminat pe locul al treilea la 6″ la finalul unei curse calibrate pe timpii pe care i-a fixat Rigoberto Uran, singurul care, fiind un cronoman bun, l-ar fi putut îngrijora. Dar columbianul a pierdut 25 de inchi de la Froome pentru a termina pe locul opt. A lui este o probă care, dacă îl îndepărtează la 54″ de tricoul galben, îi permite să-l înlăture pe Romain Bardet de pe treapta a doua a podiumului. Colecția sa de locuri secunde în cursele de etape majore se ridică astfel la trei după cele două locuri de onoare obținute în Tururile din 2013 în spatele lui Nibali și în 2014 în spatele lui Quintana.
Însuși Bardet a riscat să părăsească zona podiumului in extremis, favoritul casei, aclamat de fanii de la Vélodrome din Marsilia, cărora, evident, probele contra cronometru sunt încă foarte indigeste. Atat de mult incat risca sa fie depasit chiar si de Mikal Landa, acum al patrulea in clasamentul general la doar o secunda in urma francezului. Aru, gândindu-se deja la următorul Tur, și-a apărat fără efort locul al cincilea. De menționat în top zece final este a enemea dovadă a mândriei lui Contador, care plasându-se pe locul șase în cronometru la 21″ de Bodnar, l-a depășit pe Barguil, recâștigând locul nouă în clasament. Podium final astăzi la Paris, ultima ocazie prestigioasă pentru sprinterii rămași în cursă.
