Nimeni nu știe cum se va termina cea mai nebună criză politică din lume dar poate se va înțelege ceva mai mult din modul în care se va deschide oficial marți, 20 august, în Senat.
Liderul Ligii, Matteo Salvini, care pare să se fi pocăit că a deschis-o practic, va confirma moțiunea de cenzură împotriva premierului Giuseppe Conte sau va face cea mai senzațională inversare într-o încercare disperată de a rămâne în guvern și de a se repara cu Cinci Stele? Și Conte, care în ultimele zile și-a recăpătat brusc curaj și oarecare autonomie, va încerca să se repare cu Salvini și cu Liga sau va veni curat și va adânci ruptura dintre foștii aliați ai guvernului? Și Quirinal? Cum se va regla președintele Republicii în fața unei crize neașteptate și imprevizibile precum cea din XNUMX august?
Doar în următoarele câteva zile va fi posibil să înțelegem ceva mai mult despreevolutia crizei, dar, în comparație cu pariul inițial al lui Salvini, că prin trimiterea lui Conte acasă spera să-şi valorifice sprijinul electoral și grăbiți-vă la alegeri anticipate, ceva începe să se miște.
Dintre numeroasele scenarii posibile, două – cele dorite de Salvini – par cel puțin deocamdată în declin clar. În ajunul confruntării din Senat, atât reconcilierea Lega-Cinque Stelle, cât și utilizarea alegerilor anticipate nu se numără printre cele mai populare soluții.
Salvini ar face cărți false, chiar și cu prețul de a-și pierde fața, pentru a repara relațiile cu Cinci Stele și ar rămâne la Viminale ținând toți miniștrii Ligii în Guvern, dar atât Conte, cât și cele Cinci Stele nu par să fie mișcate în fața încercărilor de autocritică și a cererilor de iertare din partea liderului acum oarecum învinețit al Ligii. Iar întâlnirea de ieri a top-managementului pentastellati de la casa Grillo părea să pună o piatră pe alianța cu Salvini, calificându-l drept „nesigur”. Dar nici recurgerea la alegeri anticipate, care vor depinde de evoluția crizei și care, evident, va rămâne la latitudinea șefului statului să decidă, nu pare să fie în vârful dorințelor parlamentarilor. Din două motive: unul evident, celălalt în întregime politic.
Motivul evident pentru care, cu excepția Ligii, nimeni nu arde de dorința de a candida la vot – chiar dacă secretarul Partidului Democrat, Nicola Zingaretti rămâne o posibilitate, dar apare în minoritate după declarația pro Ursula a fostului premier Romano Prodi – este că nimeni nu vrea să renunțe la un loc în Parlament cu riscul să nu se mai întoarcă. Dar motivul politic care pare să răcorească fiorul votului este că mișcarea surpriză a fostului premier Matteo Renzi („Cel mai important lucru de făcut este să blochezi drumul lui Salvini în interesul țării într-un moment foarte dificil pentru economie. ”) pare să fi deschis ochii chiar și celor mai distrași: de ce să deschidă calea celor care, precum Salvini, ar putea câștiga cu furtună următoarele alegeri, să cucerească conducerea Guvernului, a celor două Camere și a Quirinalului și apoi ne scoate din euro și din Europa?
Dar dacă reeditarea guvernului Lega-Cinque Stelle și recurgerea la alegeri anticipate nu par, în prezent, a fi soluțiile cele mai probabile, rezultatul final al crizei rămâne învăluit în ceață.
Săptămâna care urmează să înceapă și numirea de marți în Senat ar putea fi decisivă chiar dacă criza nu va fi de scurtă durată pentru că sunt încă multe variabile în domeniu dar, dintre cele multe, trei par a fi principalele soluții de pe masă, cu probabilități diferite de reușită.
- O CULOARE cu sprijin parlamentar extern – În fața divorțului dintre Lega și Cinque Stelle nu este sigur că Conte va părăsi scena și, dacă va primi o nouă misiune de la Sergio Mattarella și va găsi sprijinul parlamentar necesar, inclusiv extern (Pd? Forza). Italia?) ar putea da viață unui guvern monocromatic susținut de Cinci Stele cu angajamentul de a finaliza reforma constituțională bazată pe reducerea parlamentarilor - ceea ce înseamnă amânarea alegerilor cu cel puțin șase luni - și de a pregăti manevra bugetară necesară evita cresterea TVA-ului. Este soluția pe care Giuliano Ferrara o recomandă de zile întregi din coloanele Foglio și are unele șanse de succes.
- GUVERNUL INSTITUȚIONAL bazat pe axa Cinci Stele-Pd - Este scopul indicat de Renzi dar și de mulți alți lideri ai Partidului Democrat și de președintele +Europei, Bruno Tabacci: să-i bareze drumul lui Salvini, să evite alegerile anticipate și să dea naștere unui Guvern care aprobă manevra bugetară evitând majorarea TVA și reducerea numărului de parlamentari. Un guvern care să se bazeze pe acordul politic dintre cei Cinci Stele și Partidul Democrat și care să fie deschis sprijinirii altor forțe parlamentare (Forza Italia? Leu?) care se opun planului lui Salvini. Nu este o perspectivă ușoară, dar nici imposibilă, chiar dacă Partidul Democrat - care însă nu s-a convins încă de bunătatea alegerii sugerate de Renzi - nu ar dori șederea lui Conte la Palazzo Chigi (numirea în funcția de comisar european este ipotezat pentru prim-ministru) ar prefera un alt prim-ministru mai instituțional și ar cere o reducere a vicepremierului Luigi Di Maio.
- GUVERNUL LEGISLATURII centrat pe un acord politic puternic între Partidul Democrat și Cinci Stele nu doar pentru situația de urgență, așa cum ar fi guvernul instituțional, ci pentru următorii trei ani. Este perspectiva invocată de Zingaretti dar și cea mai dificilă pentru că ar necesita un acord politic între Cinci Stele și Partidul Democrat bazat nu doar pe următoarea manevră bugetară și pe reducerea numărului de parlamentari, ci pe un program care să se adreseze tuturor. principalele probleme ale ţării pe care distanţele dintre cele două părţi contractante sunt adesea abisale. În prezent pare cea mai puțin probabilă perspectivă în această legislatură, dar politica, după cum știm, este arta posibilului și a imposibilului.
Să sperăm că un punct nu va fi uitat în viitoarele negocieri guvernamentale, chiar dacă poate părea utopic: mai întâi interesele Italiei și numai după cele ale diferitelor partide politice.
