Derby de mare altitudine la umbra Mole Antonelliana. Pentru că, pentru o dată, Juventus și Torino nu vor juca pentru supremația orașului în rotirea obișnuită. De fapt, faptul că Doamna comandă clasamentul nu este nimic nou, că grenadele sunt pe locul șapte, în plină luptă pentru Europa, dar da. Desigur, decalajul dintre echipe rămâne destul de evident (bianconerii au 27 de puncte în plus) dar de data aceasta există senzația unui alt joc, dacă nimic altceva mai deschis. Multe vor depinde de atitudinea lui Toro, care de obicei se închide sub atacurile lui Juventus: de data aceasta însă, având în vedere poziţia hotărât mai relaxată din clasament, Ventura şi-ar putea permite şi o atitudine mai lipsită de scrupule. Spectacolul ar beneficia de asta, dar poate nu și grenadele. De altfel, liderii au de departe cel mai bun atac din campionat (59 de goluri marcate, cu 11 mai multe decât Roma) iar sosirea lui Osvaldo nu face decât să le mărească pericolul. Până și Toro, însă, se apără bine, dat fiind sezonul monstruos al lui Immobile și Cerci. În mod ironic, cei doi atacanți ai lui Ventura sunt mai mult sau mai puțin legați de bianconeri. De altfel, tânărul Ciro este coproprietar (să ne așteptăm și la un derby drăguț pe piață), în timp ce lui Conte îi place ca un nebun pe lateral, care ar putea încerca vara senzaționala grosolănie.
Dar chiar și la Juve există un pic de grenadă: Angelo Ogbonna, fost căpitan al Torino, ar trebui să fie de fapt regulat pe teren. Coincidențe și curiozități care luminează și mai mult derby-ul della Mole, dacă vreodată a fost nevoie. Născut ca o ciocnire între industriași (familia Agnelli) și muncitori (mulți fani ai grenadelor au lucrat pentru FIAT), derby-ul de la Torino a fost aproape întotdeauna o provocare inegală la nivel tehnic, dar nu lipsită de surprize. Până la mijlocul anilor 90, inima grenadei a reușit să compenseze decalajul de mai multe ori, apoi, tot datorită declinului Bull, răsturnările au devenit din ce în ce mai rare, până când au dispărut complet. De altfel, ultima surpriză datează din 14 octombrie 2001, când Juventus lui Lippi, condusă cu 3 goluri, a revenit la 3-3, complet cu un penalty ratat de la Salas din cauza unei gropi săpate de Maspero. A fost aceea, alături de 2-2 din 24 februarie 2002 (dar acolo au egalat alb-negrii în finală, cu exultația provocatoare a lui Maresca), ultima satisfacție adunată de Toro. Care nu a mai adunat un punct în derby din 26 februarie 2008 (0-0), nu a marcat un gol de 12 ani și nu a câștigat în 19 (1-2 semnat de Rizzitelli). Văzută așa, chiar nu s-ar părea că există o poveste, dar vai de spus. De altfel, niciodată până acum derby-ul de la Torino (numărul 188 în meciurile oficiale, locul 165 în campionat) nu a părut să fie diferit de obicei în acest an.
