Simptome? Anxietate, insomnie, depresie și megalomanie. Cauzele? Stingerea activelor imobiliare, din cauza pierderilor grele suferite la Bursa de catre banca proprie. Consecințele? Criză psihologică pentru economisitor și pentru instituția de credit obligația de a-l despăgubi pentru eludarea unei persoane incapabile.
Incredibila poveste reiese din judecata nr. 16674 al Secției I civilă a Curții de Casație depusă ieri. Judecătorii s-au trezit nevoiți să se ocupe de cererea de despăgubire formulată de un titular de cont curent al Băncii Popolare dell'Adriatico, care s-a plâns de marile pierderi suferite ca urmare a contractelor de cumpărare futures pe bund-uri și notionels. Operațiuni în urma cărora văzuse stins întregul bun mobil deținut.
O situație, din păcate, comună multor investitori, dar pe care nefericitul titular de cont în cauză a adus-o Curții argumentând că tocmai în perioada efectuării celor mai riscante achiziții s-a plâns de „simptome relevante din punct de vedere psihologic”, și prin urmare depunând o cerere de despăgubire.
Curtea de Apel din Milano (in aceasta confirmare a sentintei judecatorilor de prima instanta) a obligat banca să plătească peste 15 miliarde de lire. O decizie ajunsă la maturitate în urma unei întregi serii de argumente. Printre acestea, însă, se numără și un deficit puternic al instituției de credit în ceea ce privește alegerile clientului. Invitând, printre rânduri, dar nu prea mult, banca să joace un rol de sprijin psihologic. Pentru că situația era cu siguranță anormală, în condițiile în care clientul a pierdut 2004 miliarde în februarie 4 și doar 3 luni mai târziu a fost pe roșu cu peste 14 miliarde.
Banca ar fi trebuit apoi să-și pună bogata experiență tehnică la dispoziția titularului de cont. Cu scopul de a-l face mai conștient de riscurile operațiunilor întreprinse și de a limita riscul de pierderi. Pe scurt, banca ar fi trebuit să aibă un fel de funcție maieutică în stimularea conduitei virtuoase din partea economisitorului, invitându-l să adopte o conduită mai adecvată profilului de risc. Prea afumat? Poate, dar apoi și judecătorii încearcă să clarifice, subliniind cum clientul ar fi trebuit să fie „forțat” să semneze formulare de atribuire și autorizații specifice pentru fiecare operațiune în parte. Este adevărat că tranzacțiile cu instrumente financiare derivate nu sunt în sine inadecvate, dar judecata trebuie făcută întotdeauna în termeni concreti și cu referire, reiese, la personalitatea titularului de cont însuși.
