Cutremurele care continuă fă-o pe Emilia să tremure, cu consecințe grave de morți, răniți și fără adăpost, s-au simțit puternic astăzi și la Bologna, în vechiul Palazzo Davia Bargellini, unde Nomisma. Aspectele macroeconomice ale crizei mondiale au fost studiate aici de săptămâni întregi și se estimează un viitor gri pentru Italia: „Recuperarea cu greu va veni în 2013 – spune Sergio De Nardis, economist-șef al centrului de cercetare – suntem mai înclinați să gândim ca Fondul Monetar și OCDE, credem că începutul anului viitor va fi încă într-o uşoară recesiune”.
În acest context, până acum câteva săptămâni, Emilia-Romagna s-a remarcat pentru o mai bună ținere a conturilor. „Propensiunea puternică pentru export a acestei regiuni – continuă De Nardis – i-a permis să se înțeleagă mai bine decât altele. Cutremurul subminează însă această situație privilegiată, nu pentru că cererea externă este în scădere, ci pentru că întreprinderile, cu toate daunele structurale pe care le suferă, își țin cu greu angajamentele. Mai va fi o lună de uitat. În primul rând pentru cei morți, pentru cei care și-au pierdut casele, dar și pentru PIB: pentru ca sunt depozite distruse, firme oprite si incertitudine generala. Pe scurt, distrugerea. În mod paradoxal însă, ca economist trebuie să observ că după distrugere există întotdeauna reconstrucție”.
Doctore De Nardis, la ce să ne așteptăm în următoarele luni?
Între timp, să sperăm că pământul încetează să tremure. Odată ce situația se stabilizează, după efectul de catastrofă, ne așteptăm la un efect de rebound, care se va răspândi și în regiune. Emilia-Romagna reprezintă 9% din PIB-ul național, deci are o pondere specifică considerabilă.
Ce trebuie făcut pentru a începe reconstrucția?
Cred că Guvernul va încerca să reducă povara fiscală asupra populațiilor afectate și cred că ar trebui să acționeze și la nivel european pentru a obține o mai mare flexibilitate asupra parametrilor. De exemplu, deja se vorbește despre faptul că banii investiți în reconstrucție nu sunt contabilizați în deficit și acest lucru este fundamental. În afară de cutremur, studiam situația din Italia și ne întrebam cum ar putea relansa economia. Ei bine, nu găsisem multe căi de ieșire, pentru că rigoarea impune înăsprirea fiscală și limitarea cheltuielilor, așa că marjele pentru o relansare păreau chiar subțiri. Efectul paradoxal al unor evenimente precum acest cutremur este că încurcă cărțile de pe masă, ducând la o acțiune de propulsie.
Pe scurt, putem găsi puțină consolare în tragedie?
E rău să o spunem acum, că suntem încă în mijlocul acestui eveniment teribil, dar este adevărat. Sunt convins că regiunea și, în consecință, Italia au dreptul să fie mai puțin stricte în conturi. Datele pentru luna mai vor fi foarte negative, dar din iunie sau iulie se speră ca economia să-și recapete vitalitate și datorită sectorului fundamental al construcțiilor. Acest lucru s-a întâmplat în Japonia, dar și în Abruzzo. Din păcate, acest efect pozitiv va veni după un eveniment foarte dureros și nu va mai fi nimic de sărbătorit.
