Difuzarea tot mai mare, în ultimii cincisprezece/douăzeci de ani, a tehnologiilor privind sistemele integrate de telecomunicaţie în organizațiile de producție a ridicat problema legitimității unor astfel de sisteme care ar putea fi utilizate în scopuri de telecomandă activitatea de muncă și, de asemenea, să memoreze și să combine o cantitate mare de informații despre viața și obiceiurile lor de muncă.
După cum se știe, unul dintre decretele delegate din 2015 a intervenit deja pe această temă Legea locurilor de muncă care a rescris arta. 4 din Statutul lucrătorilor privind reglementarea telecomenzilor lucrătorilor pentru a nu penaliza utilizarea noilor instrumente tehnologice și, în același timp, pentru a putea oferi o protecție reînnoită a vieții private și a demnității personale, prevăzând o coordonare necesară cu cel Cod de confidențialitate.
Modificarea art. 4 Statutul lucrătorilor: control de la distanță și dreptul la viață privată
În special, noul art. 4 din Statut, înțelegându-se că echipamentele al căror scop este acela de a permite controlul de la distanță al lucrătorilor continuă să fie interzise, excluse de la procedura de concertare-autorizare (acord de sindicat și/sau autorizație de la Inspectoratul Muncii) utilizarea instrumentelor necesare desfășurării performanței muncii (așa-numitele instrumente de lucru precum smartphone-uri și tablete) atunci când posibilitatea de control este strict inerentă acestora, cu condiția ca i se oferă lucrătorului informații adecvate cu privire la modul de utilizare a instrumentelor și de efectuarea verificărilor, cu respectarea prevederilor Codului de confidențialitate.
În acest context există așadar o dublă protecție, întrucât Statutul lucrătorilor reglementează limitele puterii de control a angajatorului pentru a proteja drepturile lucrătorului, în timp ce reglementarea vieții private vizează protejarea dreptul la intimitate la fel ca o persoană fizică.
Instrumente de lucru sau de control?
Mai mult, în sensul legitimității comportamentului angajatorului, pare esențial să se clarifice care este natura instrumentelor IT utilizate efectiv și dacă pot fi calificate drept „instrumente folosite de muncitor pentru a face performanța muncii” sau ar trebui considerate instrumente de control.
La momentul respectiv, Inspectoratul Național de Muncă a intervenit pe acest punct, precizând că instrumentele de muncă pot fi considerate „aparatele, aparatele, aparatele și dispozitivele care constituie mijloacele indispensabile pentru îndeplinirea prestației de muncă deduse în contract de către lucrător, și care pentru acest scop au fost date în folosinţă şi puse la dispoziţia acestuia”.
Nu întotdeauna, așa cum demonstrează litigiul privind dreptul muncii sau deciziile Garantului de Confidențialitate din ultimii ani, determinarea acestui aspect nu poate fi ușoară și, prin urmare, necesită o analiză atentă a caracteristicilor concrete și a modalităților de operare a instrumentului informatic în sine.
Statutul Muncitorilor, natura instrumentelor informatice
Inspectoratul National al Muncii, cu circulara nr.2572 din 14 aprilie 2023, revine acum să ofere câteva indicații cu privire la condițiile de legitimitate a instalării sistemelor de control al activității de muncă în temeiul articolului 4 din Statutul lucrătorilor.
Inspectoratul, subliniind interzicerea absolută a instalării de instrumente care vizează controlul intenționat al activității lucrătorilor, reiterează că posibilitatea instalării sistemelor audiovizuale sau a altor instrumente care ar putea avea ca rezultat controlul de la distanță al lucrătorilor, este supusă devizului. contract colectiv sindical sau, în lipsa unui acord, la dispoziția de autorizare a inspectoratului competent.
Lipsa acordului sindical sau a prevederii de autorizare nu poate fi completată prin acordul informat al lucrătorilor în cauză.
Câteva indicații de la Inspectoratul Național al Muncii
In cazul autorizarii, Inspectoratul face si sisteme de geolocalizare (GPS) instalat pe autovehicule sau alte dispozitive (precum telefoane mobile, tablete, calculatoare etc.) pentru care este necesar să se verifice dacă scopurile legate de securitatea la locul de muncă, protecția bunurilor companiei, organizarea cât mai eficientă a muncii. sunt reconciliate în mod adecvat în protejarea drepturilor lucrătorului tot prin prisma legislației privind confidențialitatea, potrivit căreia prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să respecte principiile legalității, scopului, pertinenței și neexcesului, proporționalității, necesității, indispensabilității.
Prin urmare, este necesar:
- excludeți monitorizarea continuă;
- permit vizualizarea poziției geografice de către subiecții autorizați numai atunci când este strict necesar în raport cu scopurile urmărite;
- permit în general dezactivarea dispozitivului în pauze și în afara orelor de lucru
- efectuează, de regulă, prelucrarea datelor prin pseudonimizarea datelor cu caracter personal;
- prevede stocarea datelor colectate numai dacă este necesar și cu timpi de păstrare proporționali cu scopurile urmărite.
Prin urmare, accesul la date de către angajator trebuie să aibă loc numai și exclusiv pe baza motivelor care stau la baza masura de autorizare, astfel incat orice prelucrare diferita neautorizata a datelor sa nu faca informatiile colectate utilizabile in scopuri legate de raportul de munca, atat in plan managerial cat si disciplinar.
Procedura de autorizare, sindicală sau administrativă trebuie respectată și atunci când destinatarii oricărei telecomenzi sunt deținătorii de relații care privesc servicii preponderent personale, continue, efectuate după metode hetero-organizate, inclusiv cu platforme digitale, având în vedere extinderea reglementară la astfel de lucrători. de propriile lor protectii muncitori subordonati.
Voluntari excluși de la protecția telecomenzii
Pe de altă parte, acestea sunt în afara aplicării art. 4 din Statutul lucrătorilor, voluntari, adică cei care, prin libera alegere, desfășoară activități în favoarea comunității și a binelui comun, inclusiv printr-o Organizație din sectorul al treilea, punându-și la dispoziție timpul și aptitudinile personale în mod spontan și gratuit și exclusiv în scop de solidaritate, dată fiind incompatibilitatea figurii voluntarului cu cea a lucrătorului salariat și independent.
Mai mult, deși nu se aplică voluntarilor garanțiile prevăzute de art. 4 din Statut, aceiași sunt în mod evident destinatari ai garanțiilor privind protecția datelor cu caracter personal.
