Acțiune

Suprarealismul feminin la Musée Montmartre Paris. Povești ale artistelor și poeților de sex feminin expuse din 31 martie

Paștele, expozițiile de văzut: expoziția „Surréalisme au féminin?” care explorează gradele și diferitele forme de apartenență a femeilor artiste și poete la mișcarea suprarealistă

Suprarealismul feminin la Musée Montmartre Paris. Povești ale artistelor și poeților de sex feminin expuse din 31 martie

Aproximativ cincizeci dintre ei sunt reprezentați în curs, cu aproape de 150 de lucrări expuse. O mișcare provocatoare și dinamică, suprarealismul a introdus în secolul al XX-lea o reînnoire estetică și o răsturnare etică. Bărbații nu sunt singurii care au adus la viață acest curent și transgresiunile lui: multe femei au fost actori importanți, dar încă subestimate de muzee și reduse de piața de artă. Astfel, expoziția are ambiția de a prezenta mari artiști precum Claude Cahun, Toyen, Dora Maar, Lee Miller, Meret Oppenheim și Leonora Carrington dar evidenţiază şi alte personalităţi mai puţin cunoscute precum Marion Adnams, Ithell Colquhoun, Grace Pailthorpe, Jane Graverol, Suzanne Van Damme, Rita Kernn-Larsenn, Franciska Clausen sau chiar Josette Exandier și Yahne Le Toumlin.

Suzanne Van Damme (1901-1986), Couple d'oiseaux anthropomorphes, 1946, huile sur panneau, © RAW (Redescoperirea artei de către femei) © Stéphane Pons Valentine Hugo (1887-1971), Le rêve du 21 décembre 1929, 1929, mine de plomb sur papier, Colecția Mony Vibescu, © ADAGP, Paris, 2022 © Gilles Berquet

Suprarealismul feminin: expoziția de la Musée de Montmartre

Acesta din urmă oferă o panoramă a artiștilor și poeților evocată prin insistarea asupra complicitatei care îi leagă și asupra componentei prietenoase a unei creativități feminine care amestecă adesea arta și viața. Farmecul care Montmartre exercită asupra comunității suprarealiste este de netăgăduit. Este un cartier pe care suprarealiştii îl observă, locuiesc şi visează: un spaţiu de imaginaţie şi distracţie populară. Aragon celebru la Montmartre „un fel de topire a imaginației în care cele mai proaste convenții, cea mai joasă literatură se îmbină cu realitatea dorințelor, simplitatea dorințelor și ceea ce este mai liber, inalienabil în mine, mă refer la om”. Tot poziția geografică a movilei și priveliștea ei panoramică oferită asupra capitalei sunt cele care îl seduc pe Breton: „Trebuie să mergi dimineața devreme să vezi vârful dealului Sacré-Coeur, la Paris, orașul este încet încet. eliberându-se de vălurile sale splendide, înainte de a-ți întinde brațele”.

Suprarealismul le-a oferit un cadru de expresie și creativitate care, fără îndoială, nu avea echivalent în alte mișcări de avangardă. Cu toate acestea, este adesea prin însuşirea şi extinderea temelor iniţiate de „liderii” mişcării care şi-au exprimat libertatea.

Din anii treizeci până în anii șaptezeci, „suprarealism feminin” formează constelații efemere, potrivit unor mitinguri adesea temporare la mișcare dar și prietenii care se leagă în afara acestui cadru. Imaginația acestor artiști nu este aliniată cu cea a figurilor masculine din grup. Practicile lor adesea interdisciplinare – picturale, fotografice, sculpturale, cinematografice, literare… – exprimă dorul lor de mari evadari dincolo de normele heterosexuale și granițele geografice. Este o cartografie a unei mișcări explodate și globalizate pe care expoziția o conturează evocând artiștii belgieni, mexicani, englezi, americani, praghezi și francezi a suprarealismului pe care l-au îmbogățit, trecând uneori de la unul la altul. Dezvăluind opera a aproximativ cincizeci de artiști, artiști plastici, fotografi și poeți din întreaga lume, această expoziție invită la reflecție nu numai asupra poziției ambivalente a femeilor în suprarealism, ci și asupra capacității unuia dintre curentele majore ale secolului XX de a integrează femininul în interior.

Surrealism au feminin?

Semnul de întrebare din titlu spune suspansul care stă la baza acestei expoziții, mai degrabă o ipoteză decât o demonstrație.

Un sens care propune un inventar neexhaustiv, iar pentru o parte subiectivă, care încearcă să identifice care ar fi partea feminină a suprarealismului.

Expoziţia beneficiază de importante împrumuturi instituționale, în special a Muzeului Național de Artă Modernă-Centrul Pompidou, Muzeul de Artă Modernă din Paris, Centrul Național de Arte Plastice din Paris, Muzeele Regale de Arte Plastice din Belgia, Muzeul de Artă din Nantes, Muzeul Rouen of Fine Arts, MABA (Maison d'Art Bernard Anthonioz) din Nogent-sur-Marne, SMK – National Gallery of Denmark Statens Museum for Kunst din Copenhaga și multe galerii prestigioase și colecții private.

Pe coperta detaliu al lucrării: Marion Adnams (1898 – 1995), Emperor Moths / Thunder, 1963,
huile sur toile, RAW (Redescoperirea artei de către femei) Stéphane Pons.

cometariu