Este vremea armelor. Sau, dacă preferați bluffurile. Abia mai târziu, odată ce s-a luat o decizie cu privire la soarta Ligii Campionilor din acest an, se va putea încerca calea compromisului, care în nici un caz nu este ușor. În primul rând, însă, UEFA va trebui să aleagă: o linie dură, adică imediat trei din cele patru semifinaliste ale actualei ediții (Manchester City, Chelsea și Real Madrid) plus doi din Euroliga (Arsenal și Manchester United) cale pentru o finală Roma-Villareal, care ar fi cu adevărat curios. Sau actualizați deciziile și încercați să salvați și europeanul.
CUPA LA PSG? VICTORIA LUI PIRUS. SI EUROLIGA LA ROMI
În primul caz, verdictul sportiv ar putea atribui cupa cu urechi mari lui Paris Saint Germain al șeicilor care au urmărit mereu succesul. Dar nu numai din acest motiv clubul parizian, deși solicitat, nu a ales calea rebelilor. Sheikh Nasser El Khelaifi este, de asemenea, proprietarul drepturilor TV ale Ligii Campionilor pentru diferite țări prin BEIN. Dar, mai presus de toate, în 2022 Qatar va găzdui Cupa Mondială. Nu este nevoie să punem la îndoială din nou sediul, provocând UEFA. Alegerea de la Doha a făcut deja o singură victimă: Michel Platini, pe atunci în fruntea UEFA, lovit de mita încasată pentru a favoriza Cupa Mondială din Golf, sub presiunea puternică a lui Nicolas Sarkozy, apoi la Elysée. Statele Unite, bătute la vot, nu au luat-o bine: o anchetă a FBI a dus la o rezumare a directorilor la Geneva și la demisia ulterioară a lui Sepp Blatter.
DE CE SUNT FRANȚA ȘI GERMANIA AFARA?
Pe scurt, cine atinge fotbalul o face pe propriul risc. Nu întâmplător, schisma celor 12 rebeli a fost în centrul știrilor politice încă de duminică. Cu rezultatul, deocamdată, de a-l fi pus împreună pe Boris Johnson, cel mai dur împreună cu Emmanuel Macron, în condamnarea insurgenților. Este prima dată când se întâmplă acest lucru de la Brexit. Italia și Spania au susținut cu prudență condamnarea în numele meritocrației sportive.
„Schisma”, însă, nu a implicat axa renană a Uniunii Europene: atât cluburile franceze, cât şi cele din Bundesliga au respins, cel puţin deocamdată, avansurile secesioniştilor. Karl-Heinz Rummenigge, sufletul lui Bayern și destinat să-i succedă Andreei Agnelli în UEFA, a recunoscut și el că a avut mai multe contacte cu frontul rebel. Dar până la urmă a spus că nu. Parțial datorită stării de grație a fotbalului german (publicul în creștere, creșterea rivalilor egali acasă), parțial pentru că, ca și în Franța, bat la alegeri. Pe scurt, nu este momentul să provoci liderii.
ACUZIA: UN FOTBAL DOAR PENTRU BOGAȚI
Dincolo de geopolitică, jocul se joacă pe mai multe terenuri. Pentru a evita orice dubiu în această dimineață Președintele FIFA, Gianni Infantino, s-a alăturat guvernului european de fotbal, negând de fapt posibile deschideri. Frontul UEFA este întărit de două argumente la nivel etic: principiul meritului și, în paralel, refuzul divizării între „bogați” și „săraci”. Unii în mod ironic, terenul i-a răspuns deja lui Andrea Agnelli, care a declarat nechibzuit în urmă cu un an că Atalanta nu are numerele necesare pentru a participa la o SuperLigă Europeană. Farmecul fotbalului a constat întotdeauna în imprevizibilitatea jocului, care permite oricărui Leicester să fie drept peste miliardarii din Premier League. Nu are sens să-i excludem pe cei mai săraci, care sunt nevoiți să se lupte cu echipe care, odată începută Superliga, ar avea cifre de afaceri de cel puțin zece ori mai mari.
PEREZ: ASTA ESTE O BAIE DE SÂNGE, TREBUIE SĂ SCHIMBAȚI
Prea multă retorică, răspunde Președintele Real Madrid, Florentino Perez , lider carismatic al revoluției. „Aceasta nu este o ligă pentru bogați, este o ligă pentru a salva fotbalul”. Desigur, cluburile implicate sunt aproape toate puternic îndatorate, dar aceasta este o consecință a unui sistem care nu mai funcționează: încasările scad, dobânda scad (în special de la tineri) în timp ce sistemul rămâne rigid pe frontul cheltuielilor. Președintele Real (precum și patronul autostrăzilor europene) spune: „Publicul este în scădere, drepturile scad și trebuia făcut ceva. Suntem cu toții ruinați. Televiziunea trebuie să ne schimbe și pe noi. Ajunge cu imaginea proștilor bogați”. „În total, am pierdut 5 miliarde – a adăugat el – în două sezoane Madridul a pierdut 400 de milioane”.
EXTINDERE CAMPIONII? NU SE MERGE PENTRU REVULTI
Andrea Agnell a subliniat recent că problemele, deja existente, au devenit nesustenabil în momentul pandemiei: ligile minore au dispărut, nimeni nu mai folosește câmpurile din suburbii și fotbalul, dacă nu se face ceva, este sortit să-și piardă atractivitatea pentru cei mai tineri. Nici cluburilor în suferință nu li se poate cere să susțină investițiile necesare unei relansări. Dacă nu se schimbă lucrurile. Perez este de acord: „Tinerii nu mai sunt interesați de fotbal pentru că sunt multe meciuri de proastă calitate și au alte platforme pe care să-și distragă atenția”, a explicat el, subliniind că „răspunsul corect este să nu extindă Liga Campionilor așa cum a făcut UEFA” . ”Dacă vom continua așa, va fi din ce în ce mai puțin interes și atunci va veni sfârșitul. Noul format, care va începe în 2024, este absurd... toți vom fi morți în 2024".
Fără pocăință pentru cheltuieli de rezervă
Cum am ajuns în acest punct? Sub acuzație se află cheltuielile tipic preşedinţilor care plâng mizerie. Ieri, Tottenham, unul dintre divizori, l-a concediat pe José Mourinho care, prin contract, va putea pretinde mai mult de 50 de milioane de lire sterline... Toate încercările de a controla cheltuielile au eșuat lamentabil. Și între timp sistemul i-a îmbogățit pe procurori. Acum, ca răspuns, dorește stăpânii fotbalului să crească veniturile care vor finanța câțiva norocoși? Și nimeni nu plătește. Dimpotrivă. Este dezvoltat un sistem care nu prevede retrogradări, trădând spiritul sportului european. Pentru că, acolo unde sunt retrogradări, sunt și promovări.
SE INTOARCE? ASTA NU EXISTĂ ÎN SUA
Recunoaștem că realitatea s-a schimbat, răspund divizatorii. Investitori din Asia și Statele Unite au ajuns să susțină sistemul, ademeniți de posibilitatea de a face din fotbal o afacere profitabilă precum baschetul sau fotbalul american. Unul dintre pilonii acelui sistem este posesia francizei, care are o valoare patrimonială specifică. Cine cumpără un club, cumpără (odată cu respectarea garanțiilor) dreptul de a concura, drept care poate fi și vândut. Dar atenție: odată eliminat riscul de a merge înapoi, alte reforme pot fi puse în curs de desfășurare, începând de la plafonul salarial. Cât despre promotiile, mecanismul celor cinci echipe care se vor alătura fondatorilor poate fi revizuit în sus.
RISC DE PIERDERE A TELEvizoarelor
Deocamdată televizoarele sunt silențioase. Dar este evident că JP Morgan, banca care a inițiat operațiunea, a testat deja terenul. Nu este doar exclusivitatea turneului, ci și i diverse formate care pot fi studiate pentru a face spectacolul mai potrivit pentru diverse medii. Există un public numeros care nu este interesat să urmărească toate cele 90 de minute. „Când nu ai altă sursă de venituri decât televiziunea, soluția este să creezi meciuri mai interesante pentru fanii din întreaga lume, pe care să le vadă cu toate cluburile mari și am ajuns la concluzia că, având o Super League, mai degrabă decât o Champions League, vom putea recupera parțial ceea ce am pierdut”, a spus din nou Perez.
SERIA A FĂRĂ CELE TREI MARI? O CATASTROFĂ
Si acum? La prima vedere ciocnirea este inevitabilă. Dar nu e bine pentru nimeni. Pentru început, întâlnirea informală a președinților din Serie A a dovedit asta nu există ipoteza unui campionat fără Juventus, Inter și Milan care reprezintă aproximativ jumătate din audiența fanilor (și probabil ceva mai mult în rândul abonaților diferitelor platforme). Și apropo, micuțul galben, a creat suspiciune tăcerea lui Aurelio De Laurentis: Nu este, așa cum sugerează un zvon rău intenționat, că JP Morgan este în contact cu producătorul pentru o intrare ulterioară? De fapt, deocamdată există destulă confuzie fără a aduce în discuție alte probleme.
Pe măsură ce orele trec se pare din ce în ce mai puțin probabil ca UEFA să ia linia dură, cel putin pentru moment. Având în vedere actuala legislație comunitară, este foarte greu pentru un judecător să aprobe excluderea unui club din campionat sau a unui jucător din selecția națională fără a încălca principiul liberei circulații a sportivilor.
Ecco opinia lui Antoine Duval, avocatul care a câștigat recursul a doi patinatori olandezi excluși din națională pentru că ar fi preferat un turneu privat- „Cazul – spune el pentru Le Monde – nu este tocmai comparabil. Dar cred că dacă UEFA ar alege această cale, ar fi suficient un recurs al unui club pentru a suspenda sancțiunile în vederea unei confruntări juridice foarte complexe”. Pe scurt, paralizie. Prin urmare? „Cele două părți se vor străluci una la cealaltă pentru o vreme. Riscul se referă doar la Cupa Mondială din Qatar".
Între timp, vom vedea. „Dacă ajungem la un acord cu UEFA vrem să începem în august, altfel, putem aștepta un an”, a conchis Perez conciliant. „A noastră nu este o soluție pentru bogați, este o ligă pentru a salva fotbalul".
..poate că nu am înțeles că fotbalul s-a terminat - a suporterilor care nu s-au gândit niciodată că fotbalul va putea supraviețui doar ca fotbal - a spectatorilor