Proiectul nu este nou. În urmă cu peste douăzeci de ani, ministrul Industriei de atunci, Giuseppe Guarino, a propus-o fără succes, iar mai recent fostul premier și secretar al Partidului Democrat, Matteo Renzi, a vorbit despre asta în cartea sa „Avanti”. Desigur, detaliile fac diferența, dar acum ministrul Economiei (Mef), Pier Carlo Padoan vrea să treacă la fapte și a pus la treabă diverse bănci de investiții și firme de avocatură pentru a dezvolta un plan real care să reunească într-o superholding toate principalele acțiuni publice, listate și nelistate, de la Căile Ferate de Stat la Anas, de la Poșta Italiană la Eni și Enel și mai ales la cele colectate în CDP.
Obiectivul superholding-ului care urmează să fie înființat este dublu: accelerarea privatizărilor și alocarea veniturilor relative pentru reducerea drastică a datoriei publice. Ideea de bază este să punem 35-40% din superholding pe piață deodată, dar nu printr-o listare la bursă ci printr-o investiție a unor mari fonduri, fundații, fonduri de pensii și operatori financiari de rang înalt.
Esențial pentru proiectul studiat de Trezorerie va fi rolul Cassa depositi e prestiti (Cdp), care nu este surprinzător prezidat de un expert bancher de investiții precum Claudio Costamagna: așa cum scrie astăzi „Il Sole 24 Ore” „Cdp și activele sale ar fi de fapt unul dintre pivoții în jurul căruia s-ar învârti noul plan”, chiar dacă modalitățile și timpii sunt încă de definit.
Punctul central încă de clarificat este dacă se conferă direct participația Trezoreriei la CDP (care este egală cu 82,77% din capital, în timp ce restul este în mâinile fundațiilor bancare) direct superholding-ului sau dacă se transferă active ale acestuia către superholdingul Cdp care ar deveni acționar majoritar al noului vehicul financiar. Să nu uităm că Banca are 25,7% din Eni, 35% din Poștă, ceva mai puțin de 30% din Terna și puțin mai mult de 30% din Snam rete gaz, precum și Cdp Reti, Fintecna, Sace și Fincantieri. .
Pe de altă parte, ar fi mai complicată transferarea activelor imobiliare publice către superholding, care aparține nu numai statului, ci în multe cazuri autorităților locale.
