Un val de reacții și poziții luate după ultimatumul premierului Mario Monti și propunerea sa de economisire a răspândirii: Italia nu va acorda taxei Tobin voie dacă cooperarea „nu există pentru alte aspecte, cum ar fi politica financiară pentru obligațiunile suverane”. De altfel, potrivit lui Monti, este nevoie de un scut care să apere țările care și-au făcut temele (care au aprobat pactul fiscal și au lansat reforme structurale) de speculații care să le permită să se finanțeze la rate care nu sunt excesiv de împovărătoare. Drumul către scut ar putea trece fie prin utilizarea ESM și EFSF pentru achiziționarea directă a obligațiunilor de stat, fie prin intermediul BCE. Să vedem ce părți sunt pe teren care așteaptă rezultatul summit-ului.
SEMNALE CONTRADICTIVE DIN BERLIN ȘI SCEPTISM DIN FINLANDA
Primele reacții vin de la Berlin care trimite și problema taxei Tobin înapoi expeditorului: „Cabinetul german a stabilit posibilitatea unei taxe Tobin, considerată necesară. Aceasta este poziția Germaniei, nu s-a schimbat deloc de ieri”, a spus o sursă guvernamentală.
Berlinul l-a stigmatizat ca fiind „exagerat pentru a intra în panică în privința ratelor la obligațiunile guvernamentale italiene și spaniole” și a reiterat că „în Europa trebuie să învățăm să folosim în mod adecvat instrumentele pe care le avem și care au fost ratificate. Există o mare varietate de instrumente disponibile” pentru a fi utilizate ca instrument anti-răspândire, cum ar fi EFSF și ESM.
Pe scurt, nicio modificare a regulilor de utilizare a EFSF sau ESM. Dar rețeta anti-răspândire cere unele lămuriri cu privire la utilizarea lor. Mai multe puncte pe masă. De exemplu, având în vedere că MES este un creditor privilegiat atunci când împrumută bani statelor aflate în dificultate, trebuie clarificat faptul că „vechimea” nu se aplică dacă MES cumpără obligațiuni de stat primare și secundare. Sau, pentru a acorda o licență bancară celor două fonduri care deschide utilizarea repo cu BCE și utilizarea efectului de levier, altfel EFSF și MES nu vor avea lichiditatea necesară pentru a cumpăra obligațiuni de stat.
După-amiază, însă, vine deschiderea ministrului german de Finanțe Wolfgang Schaeuble: într-un interviu acordat Wall Street Journal, printre măsurile posibile, el citează achiziții directe de obligațiuni guvernamentale prin fondurile europene de salvare EFSF și ESM. Și adaugă: „Germania este pregătită pentru măsuri pe termen scurt împotriva crizei”. Ministrul spune apoi că Germania este pregătită să se deschidă pe euroobligațiuni, cu condiția ca la Bruxelles să existe un „țar” bugetar european cu puteri largi asupra finanțelor individuale ale țărilor. Cu retragere parțială: ”Nimic nu s-a schimbat în poziția germană: abia la sfârșitul unui proces către o uniune fiscală adevărată și stabilă se va putea vorbi de managementul comun al datoriilor. Dar numai în acel moment”, a explicat el, comentând ulterior interviul cu WSJ.
Germania este o nucă greu de spart și, ca de obicei, trimite semnale mixte. Șeful celor „cinci înțelepți” consilieri economici independenți ai guvernului german, Wofgang Franz, într-un interviu pentru ziarul Rheinische Post, și-a exprimat scepticismul cu privire la posibilitatea ca pactul fiscal și mecanismul de stabilitate al MES să fie suficiente pentru a calma piețele financiare. . Pentru Franz, doar fondul de răscumpărare, propus în toamnă de „cinci înțelepți”, ar putea duce la o ieșire din criză: „Fondul de răscumpărare oferă o posibilitate orientată către un obiectiv precis util pentru a ieși din mizeria actuală. și a evita o rupere a uniunii monetare”. Dimpotrivă, achiziționarea de obligațiuni de către BCE sau introducerea de euroobligațiuni nu ar fi o cale promițătoare.
Poziția Finlandei este, de asemenea, sceptică: „Este greu să faci miracole, avem propriile reguli și trebuie să le respectăm”, a spus premierul finlandez Jyrki Katainen.
BLAIR, HOLLANDE, REHN SI IRLANDA PRO MONTI
Dar Monti primește sprijinul fostului ministru britanic, Tony Blair. „Împărtășesc ceea ce a declarat premierul italian Mario Monti: Germania trebuie să se angajeze în această operațiune și, în schimb, celelalte țări trebuie să implementeze reformele necesare. Alternativa este pierderea monedei comune, care ar avea un preț mare”. Și de la ministrul irlandez de finanțe Michael Noonan: Menținerea randamentului obligațiunilor italiene „la 4% sau chiar sub” este una dintre cele mai importante probleme de pe ordinea de zi a summit-ului. Și, de asemenea, a lui François Hollande care ia partea în favoarea Romei, probabil bine conștient că următorul care va ajunge în miza speculațiilor, așa cum sa întâmplat deja în ultimele luni, ar putea fi Franța: „Trebuie să acționăm pentru a ajuta țările. care au nevoie de ea: Spania și Italia”.
Apoi, este apelul comisarului pentru afaceri economice și monetare, Olli Rehn: potrivit acestuia, la summitul european de astăzi și mâine de la Bruxelles, este important ca șefii de stat și de guvern ai UE să adopte măsuri care să calmeze turbulențele din Europa. piețe și să ajute Italia și Spania să contracareze ratele ridicate ale dobânzilor, trecând către un sistem de pooling a riscurilor.
Poziția economistului șef al BCE, Peter Praet, a amestecat și ea cărțile în luptele frenetice ale zilei: „Planul anti-răspândire al lui Monti încalcă mandatul nostru, a spus el.
ÎNDOIILE ECONOMISTULUI SEF AL BCE
VERSIUNEA TEHNICĂ JURIDICĂ A PALAZZO CHIGI
Dar Monti este bine pregătit să se apere de aspecte tehnice și tehnice și să-și afirme motivele. De altfel, împreună cu textul Programului de stabilizare a pieței, a fost întocmită o notă care clarifică posibilele sale implicații juridice, având ca obiectiv principal dizolvarea îndoielilor Germaniei. Și asta pentru că mecanismul block-spread propus de Italia nu este contrar independenței BCE și interzicerii tratatelor UE privind finanțarea monetară a statelor. După cum scrie MF, mecanismul prevede achiziții de obligațiuni guvernamentale de către BCE, care ar trebui să funcționeze ca agent în numele fondurilor EFSF-MES, care garantează banca centrală împotriva eventualelor pierderi. Titlurile de valoare ale țărilor cu conturi în regulă ar fi cumpărate, în intervalele de fluctuații ale ratelor și spread-urilor, definite pe baza fundamentelor economice ale țărilor individuale și a condițiilor de piață (tot cu sprijinul unui ministru al finanțelor din zona euro).
