Povestirea efectelor (devastatoare) ale încălzirii globale prin imagini. Acesta este scopul proiectului „Pe urmele ghețarilor”, lansat în 2009 de fotograful Fabiano Ventura și care din 20 aprilie va merge să descopere ce a mai rămas din ghețarii a trei dintre cei mai înalți șase munți ai lumii, din Himalaya. Proiectul foto-științific, care se folosește și de contribuția oamenilor de știință glaciologi, a efectuat deja patru misiuni - K2 în 2009, Caucaz în 2011, Alaska în 2013 și Patagonia în 2016 - ale căror fotografii, care compară starea ghețarilor cu privire la arhiva fotografică a misiunilor anterioare, sunt disponibile pe site www.sulletracedeighiacciai.com şi în diverse expoziţii itinerante.
„La mijlocul lunii aprilie, înainte de a pleca spre Himalaya, vom fi expuși la Roma, cu ocazia Festivalului National Geographic Science care va avea loc la Auditorium Parco della Musica”, spune el pentru FIRSTONline. Fabiano Ventura, 42 de ani din Roma care a început această meserie în urmă cu aproape 25 de ani, în urma unei pasiuni pe care o dezvoltase încă din liceu: aceea pentru astronomie și astrofotografie. „De acolo a venit apoi pasiunea pentru munte, din moment ce a trebuit să merg la altitudine pentru a găsi cer senin unde să pot observa și fotografia stelele”. De la stele la ghețari, pasul este scurt: totuși, ar fi bine să vorbim despre foști ghețari, având în vedere că multe dintre comparațiile fotografice sunt literalmente impresionante, ghețarii retrăgându-se câțiva kilometri în câteva decenii sau chiar dispărând, ca în cazul Upsala, în Patagonia (foto).
„Proiectul – explică Ventura, intervievat de FIRSTonline în cadrul unui eveniment laEnvipark din Torino – realizează măsurători glaciologice și noi cadre fotografice care reproduc același punct geografic în aceeași perioadă a anului cu cele realizate de fotografi-exploratorii de la sfârșitul anilor 800 și începutul anilor 900. Retragerea ghețarilor evidențiată de comparațiile fotografice devine astfel un studiu de caz, pentru a deveni conștienți de consecințele evoluției climatice. Scopul proiectului este tocmai acela de a sensibiliza publicul cu privire la problemele schimbărilor climatice”.
Să începem de la viitor, sau mai degrabă de la următoarea expediție. Unde vei merge și când?
„Vom pleca pe 20 aprilie și vom reveni pe 6 iunie. În această lună și jumătate vom vizita ghețarii a trei dintre cei mai înalți șase munți din lume: primul este Kangchenjunga, care cu altitudinea de 8586 de metri este al treilea „de opt mii” de pe planetă, de unde vom urmări pe urmele expediției din 1899 a „alpinistului englez Douglas William Freshfield, ale cărui fotografii le-am recuperat la Royal Geographical Society din Londra. Am consultat, privindu-le una câte una, până la 15.000 de fotografii ale acelei expediții. Kangchenjunga se află la granița dintre India și Nepal, așa că vom zbura către Kathmandu, după care va fi nevoie de 8 zile de drumeție pentru a ajunge în tabăra de bază. Apoi ne vom întoarce la Kathmandu și într-o a doua parte a expediției vom vizita Everestul și Cho Oyu la granița dintre Nepal și China, care sunt, respectiv, primul și respectiv al șaselea vârf ca înălțime din lume. Chiar pe ghețarul Everest vom atinge cel mai înalt punct al expediției, la 6.500 de metri”.
Cine va face parte din această expediție?
„Practic vom fi eu și regizorul Federico Santini, care este din Grosseto și are vârsta mea. Apoi ni se va alătura un jurnalist independent, în timp ce la fața locului va fi o echipă locală formată din aproximativ cincizeci de hamali și ghizi montani, mai întâi nepalezi și apoi tibetani. Am ales să fim puțini în comparație cu misiunile anterioare, deoarece aceasta este o expediție deosebit de solicitantă. Pe de altă parte, sunt mulți hamali pentru că avem foarte mult de transportat, nu doar materiale, ci și alimente: trebuie să fim autonomi o lună și jumătate, ceea ce nu este puțin lucru”.
Înainte de a pleca, a studiat acei ghețari prin 15.000 de fotografii de arhivă, ne-a spus. Câte numărări în loc să faci?
„Cincisprezece mii sunt cei pe care i-am consultat la Londra, apoi aleg 600 pentru a compara. Dar am desenat și din arhiva Fundației Sella, unde sunt cele realizate de fotograful italian Vittorio Sella, care a vizitat și acele locuri. Acolo am selectat vreo treizeci, dintre care am de gând să reproduc aproximativ cinci. În timp ce dintre celelalte, ar fi deja un succes să reproduc 10-15. Nu cantitatea de fotografii contează, ci calitatea, precizia și sensul, mesajul care trebuie comunicat”.
Nu îți este puțin frică să faci față unei expediții atât de solicitante, la peste 6.000 de metri deasupra nivelului mării?
„Întotdeauna există frică, este un instinct uman. Deja la 5.000 de metri este jumătate din oxigenul pe care îl avem la nivelul mării, îți riști viața chiar și în condiții meteorologice normale, precum cele care ne așteaptă pentru că sezonul este cu siguranță favorabil și ne va asigura că temperaturile nu trebuie să scadă sub -15/- 20 de grade, noaptea. Cel mai mare risc este cel al clasicului rău de altitudine, care poate provoca epuizare, amețeli, insomnie, dar și edem cerebral și pulmonar”.
Aveți nevoie de antrenament și nutriție specifică pentru a face față acestor riscuri?
„Dieta trebuie să fie cât mai sănătoasă și regulată posibil, ca cea recomandată în mod obișnuit pentru toată lumea. În ultima perioadă, însă, este necesar să ne asumăm o dietă mai grasă, bogată în carbohidrați. Cu toate acestea, nu există o dietă specifică. Pregatirea fizica este in schimb esentiala, mai ales pentru respiratie si picioare. Aproape în fiecare dimineață mă trezesc la 6.30 pentru a alerga la Roma, iar ca să mă pregătesc și mai bine merg pe munții de aici. Nu altitudinea contează, ci diferența de altitudine: trebuie să alergi în sus și în jos pentru a face, de exemplu, 2.000 de metri altitudine în sus și în jos într-un singur antrenament. De exemplu, urcând de la 1.000 la 2.000 de metri deasupra nivelului mării și apoi coborând, mereu alergând”.
Cum vei comunica de acolo și cum te vei hrăni?
„Datorită colaborării cu Intermatica vom fi dotați cu telefoane prin satelit și toate echipamentele necesare pentru a păstra legătura cu lumea. Vom putea atat sa primim apeluri telefonice, cat si sa fim conectati la Internet, si vom publica actualizari constante pe canalele noastre de socializare, in special Facebook si Instagram. Vom avea un generator și, de asemenea, mici panouri solare pentru a alimenta tot materialul. Cât despre mâncare, vom mânca ceea ce ne vor găti cei trei bucătari nepalezi care ne însoțesc în misiune”.
Ce îți va lipsi cel mai mult la viața în oraș?
„Cele două fiice ale mele, de 7 și 9 ani. Restul nu o să-mi lipsească, de fapt mă descurc cu plăcere: perioada de timp este limitată și din când în când e bine să te deconectezi de lume, să nu mai trăiești cu telefonul mobil în mână și să petreci timp în zone îndepărtate unde nu este absolut nimic. E adevărat, vom fi în continuare conectați, și pentru că avem angajamente de comunicare, dar doar în scurte momente ale zilei”.
Ați vizitat deja mai mulți ghețari din întreaga lume: unde este mai evidentă topirea?
„În Alaska și Patagonia, unde, totuși, contribuie alți factori decât încălzirea globală. Acei ghețari se sprijină pe mare, astfel încât intră în joc factori precum salinitatea apei, compoziția fundului mării, curenții marini sau lacui”.
Și în Italia, în Alpi, unde suntem?
„Alpii vor face obiectul unei expediții specifice în 2020, care va închide ciclul de zece ani al proiectului „Pe urmele ghețarilor”. Din câte am văzut până acum efectele sunt deja foarte evidente și vor fi din ce în ce mai multe. Mă gândesc la Adamello Brenta, la Marmolada, dar mai ales la Mer de Glace, ghețarul situat în partea de nord a masivului Mont Blanc, la granița dintre Italia și Franța”.
Cât costă o expediție lungă și solicitantă precum cea pe care urmează să o întreprinzi în Himalaya și cum este finanțată?
„Acest lucru va costa în total 150.000 de euro all inclusive, de la călătorii aeriene la toată logistica, până la echipa de colaboratori locali. Pentru materiale, avem mulți sponsori tehnici, cărora le dăm vizibilitate, în timp ce sponsorul principal de câțiva ani este Enel Green Power, cu care studiem deja o misiune „verde” pentru ultima etapă în Alpi, peste doi ani. ' timp. Partenerul de comunicare este în schimb National Geographic”.
