Acțiune

Sudanul, fugind din iadul african: adevăratele motive pentru un conflict care riscă să devină un uriaș butoi de pulbere

Conflictul face ravagii in tara africana aflata in centrul intereselor guvernelor occidentale, Rusia si China. Cine sunt protagoniștii în domeniu și motivațiile acestora. Iată ce se întâmplă în Sudan

Sudanul, fugind din iadul african: adevăratele motive pentru un conflict care riscă să devină un uriaș butoi de pulbere

ASSWAN (Egipt) – Il conflitto care furie în Sudan se află în centrul interesele guvernamentale nu numai africani, ci și în toată Europa, SUA și Asia, deoarece deranjează multe țări vecine care împart apele Nilului cu Sudanul și conductele care transportă petrol din Sudanul de Sud. Noul guvern ar fi trebuit să conducă țara la noi alegeri, dar acum este complet depășit de al neaselea noua criză umanitară. Sudanul, care trebuie să poată conta pe ajutorul străin pentru uriașele sale urgențe sociale, el a fost întotdeauna în chinurile unor ceartă interioară, din Darfur până în zonele de graniță cu Sudanul de Sud, dar de data aceasta luptele au implicat la stessa capitala Khartoum, orașul geamăn Omdurman, precum și Port Sudan de la Marea Roșie și Merowe, care găzduiește o bază aeriană importantă și alte capitale de provincie. Pentru prima dată – și asta este ceea ce multe guverne occidentale ignoră sau subestimează- conflitto, în loc să afecteze colțurile îndepărtate ale țării, își asumă riscuri devin un gigant butoi de pulbere african. Acest butoi uriaș de pulbere ar trebui luat în considerare în primul rând pentru că Sudanul este situat într-o regiune instabilă care se învecinează cu Marea Roșie, Sahel și Cornul Africii. Și apoi pentru că cinci dintre cei șapte vecini ai Sudanului - Etiopia, Ciad, Republica Centrafricană, Libia și Sudanul de Sud - s-au confruntat ei înșiși cu revolte sau conflicte politice în ultimii ani. Și încă se află în condiții de mare instabilitate politică, socială și economică.

Sudan: protagoniștii ciocnirii

I luptă a izbucnit între armată e forțe paramilitare de sprijin rapid (Rapid Support Force – RSF) pe 15 aprilie, la Khartoum, au făcut-o deraiează un plan susținut internațional pentru a tranziție la guvernul civil după expulzat în 2019 din Omar al-Bashir, președintele islamist care a preluat el însuși puterea în lovitura de stat din 1989. Conflictul opus generalul Abdel Fattah al Burhan, șeful consiliului de conducere al Sudanului care comandă armata, către forțele neregulate RSF conduse de fostul șef al miliției bogat, generalul Mohamed Hamdan Dagalo, mai cunoscut sub numele de Hemedti, care este adjunctul lui Burhan în consiliu.

Cine sunt milițiile și armata

Le RSF sunt un grup paramilitar care derivă din Janjaweed, milițiile arabe nomade născute la începutul anilor 2000 pentru a lupta împotriva separatiștilor din Darfur și Sudanul de Sud. Ei s-au transformat într-un grup paramilitar masiv, cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite aprovizionând războiul din Yemen, care a început în 2014, rezultând 40.000 de soldați angajați în acest conflict. De asemenea, au trimis 2.000 de mercenari la Haftar, în Libia. RFS pare să fi venit la ajunge la 100.000 iar în ultimii ani începuseră să fie încorporate discuții în Forțele Armate sudaneze (SAF) de 140.000 de oameni plus 13.000 și 190 de avioane în forțele aeriene și 1.300 de oameni în marina mică a țării. În aceste opt zile de război intens au fost aproape o mie de morți cu un echilibru substanțial între părți, unde experiența mai mare în război a RSF este compensată de utilizarea armelor grele, precum artileria, vehiculele blindate și mai ales aeronavele, de către armata obișnuită sudaneză (SAF).

Sudan: de ce a avut loc ciocnirea?

Motivul acestor ciocniri nu este foarte clar deși cel mai relevant poate fi cel ambiții prezidențiale del Vicepreședinte Hemedti al RSF, în timp ce alte motive ar putea fi legate de conflitto acum rampant întreOccidentul și țările care se opun interferenței americani și britanici și aliații lor, saudiții. Moscova, care a căutat de mult porturi pentru marina sa, a obținut un acord cu Bashir pentru o bază navală, iar liderii militari ai Sudanului au spus că acest lucru este încă în considerare. În 2020, președintele rus Vladimir Putin a aprobat crearea unei instalații navale rusești în Sudan, capabilă să andocheze nave de suprafață cu propulsie nucleară. Diplomații occidentali din Khartoum au susținut în 2022 că grupul rus Wagner a fost implicat în exploatarea ilegală a aurului din Sudan și a răspândit dezinformare.

Wagner a murit acum 2 ani

Cu doi ani mai devreme, Statele Unite au impus sancțiuni asupra a două companii care operau în Sudan, deoarece erau considerate a fi legate de șeful lui Wagner, Yevgeny Prigozhin. Într-o declarație din 19 aprilie, Wagner a negat că operează în Sudan și a susținut că personalul său nu a mai fost acolo de mai bine de doi ani. Din interviurile noastre cu observatorii locali reiese că milițiile Wagner nu au jucat niciun rol în luptele recente și că cei care erau activi în unele țări africane, le abandonau din ce în ce mai mult pe măsură ce războiul din Ucraina se intensifica. De asemenea, este adevărat că, în februarie 2023, ministrul rus de externe Serghei Lavrov intalnit eu oficiali din Sudan în timpul unui turneu african și a obținut confirmarea de la Abdel Fattah al-Burhan cu privire la posibilitatea de a avea o bază navală în Port Sudan.

China este cel mai mare partener comercial al Sudanului

La China este în prezent principalii parteneri comerciali si strategici Sudanului, importând petrol și exportând produse manufacturate ieftine și armament în țară. Ambele state se bucură de relații foarte solide și productive în domeniile diplomației, comerțului economic și strategiei politice, dar China nu a intervenit niciodată pentru a susține în mod explicit una dintre părțile implicate. Statele Unite e Vest, fericit să scape de Bashir în 2019, acuzat de genocid și crime de război de Curtea Penală Internațională pentru conflictul din Darfur, dar niciodată extrădat de noile autorități, par prea lent pentru a ajuta o tranziție la alegeri și suspendarea sancțiunilor în curs. Au văzut că traseu faţă de democraţia în stil occidental este întrerupt când, în 2021, Burhan și Hemedti au dat o lovitură de stat. Mai mult, pe 13 aprilie, cu două zile înainte de începerea ciocnirilor, Hemedti, într-o convorbire telefonică cu trimiși speciali din Statele Unite, Marea Britanie și Norvegia, el a susținut – în mod fals – că se angajează la un acord-cadru inițial semnat în decembrie pentru a ajunge la un guvern civil. Totul conform unei comunicări făcute cunoscute de biroul său. Cele mai recente evoluții vezi i Țările occidentale își eliberează personalul diplomatic și cetățeni cu sprijinul și operațiunilor militare, în timp ce celambasada Rusiei în Khartoum, în ciuda faptului că se află în centrul liniei de ciocniri, anunta ca nu are probleme.

Ultimele lupte ar trebui să deraieze orice revenire rapidă la conducerea civilă, deoarece niciunul dintre adversarii din Khartoum nu arată vreo dorință de compromis. În cele din urmă, trebuie remarcat faptul că sudan a fost întotdeauna una dintre cele principale susținătorii mișcărilor islamiste radicale de la al-Qaida lui Osama Bin Laden, la grupuri islamiste din Algeria, de la Hezbollah în Liban, la Hamas în Palestina, la Armata de Rezistență a Domnului în Uganda și alte mișcări armate de opoziție cu guvernele din Egipt, Eritreea și Etiopia.

°°° Autorul, Flavio Pagani, a reușit să iasă din Sudan în ultimele ore și se află în sudul Egiptului, care se învecinează cu Sudanul însuși.

cometariu