Cincizeci și patru de lucrări au fost scoase la licitație la Londra pe 12 februarie la Sotheby's în cadrul licitației de seară de artă contemporană, care s-a încheiat cu un total de 83,6 milioane de euro.
Mai presus de toate a atras atenția Francis Bacon, cu tripticul TREI STUDII PENTRU UN AUTOPORTRET, o lucrare care va fi inclusă în viitorul Catalog of the Works of Francis Bacon, fiind pregătită de The Estate of Francis Bacon și editată de Martin Harrison.
Trei studii pentru un autoportret, o temă care a jucat un rol foarte important în opera artistului. Mai mult decât orice alt artist de la Rembrandt de la Rembrandt, autoportretul Bacon derulează un anumit fir autobiografic prin vicisitudinile dramatice ale unei vieți într-o opusă obsedante de autoportret. Această lucrare a fost executată de artist la vârsta de 71 de ani și se leagă de alte lucrări, vreo zece, compuse după moartea marelui său prieten George Dyer, care i-au lăsat în artist o traumă profundă.
A fost pictat în 1980, la nouă ani după sinuciderea lui Dyer, iar aceste trei portrete întruchipează o formă intimă a durerii sale, dar și o investigație comemorativă. Succesiunea lucrărilor emană melancolie accentuată de o anumită agresiune fizică violentă inimitabilă în pictura lui Bacon.
Trei studii pentru un autoportret păstrează în mod semnificativ una dintre cele mai finale reprezentări ale asemănării lui Bacon în acest format auster, intim și crucial.
Această secvență de capete portret sunt translucide cu aer, ca aparițiile unui spirit efemer care se dizolvă în eterul negru al vidului, transformându-se în icoane votive ale unui artist care este el însuși o icoană a epocii sale.
Semănând cu o imagine distorsionată din oglindă (vezi gulerul alb) reprezentând psihicul artistului, cele trei portrete, în ciuda dimensiunilor reduse, exprimă imediatețe și putere de neîntrecut.
După cum a explicat Feaver William: „studii sau exerciții... aceste picturi mici sunt în centrul artei lui Bacon. Secvența îi face să oglindească unul pe celălalt, iar atunci când sunt perechi sau grupați în trei, diferențele îi animă. Nu sunt necesare camere și setări de peisaj superficiale. Fără context sau postură, capetele nu au altceva de făcut decât să se uite, uneori unul la altul, și să aștepte” (William Feaver, 'That's It', Exhibition Catalogue, London, Marlborough Fine Art Ltd., Francis Bacon 1909-1992 Small Portrait Studies). , 1993, p. 6).
Aceste lucrări emană nervozitatea existenței, rezistenței, suferinței și manierismelor involuntare, pe măsură ce asemănarea artistului iese de sub suprafața picturii.
Încărcate de o frumusețe melancolică incomparabilă și încadrate în motive abisale negre, aceste portrete îmbină cu măiestrie lumina cu profunzimea psihologică desăvârșită.
„Mi-ar plăcea ca picturile mele să lase acea amprentă ca și cum o ființă umană ar fi trecut între ele, ca un melc, lăsând o urmă de prezență umană și o urmă de amintire a evenimentelor trecute, așa cum melcul își lasă slime” (artist , citat în: David Sylvester, Looking Back at Francis Bacon, Londra 2000, p 33).
Fantome ca fizionomii dramatice ies dintr-un fundal negru abisal; forme amorfe care lasă privitorul un fel de martor al unor apariții persistente. În deplină conștientizare a anilor săi în declin, Bacon se pictează aici în lumina slabă a efemerității inexorabile. La patru ani de la crearea acestei lucrări, Bacon i-a scris lui David Sylvester: „Viața este tot ce avem. Adică suntem aici pentru o clipă.” (artista, citat în: Ibid., p. 231).
Cu referire în special la lucrarea de față, Michael Peppiatt: „… niciodată nu a fost mai strălucitor, mai incisiv și mai feroce când vine vorba de a se portretiza. În acest sens, el a contribuit la reînvierea unui gen, iar Autoportretul Bacon poate fi văzut acum ca printre cele mai inventive portrete picturale ale secolului al XX-lea” (Michael Peppiatt în: Catalogo della fiera, Roma, Galleria Borghese, Caravaggio Bacon, 2009 – 10, p. 210).
Început în 1961, primul triptic în acest format a fost pictat direct ca răspuns la moartea lui Lacy Pater, subiectul primei romanțe majore a lui Bacon. Un fost pilot RAF cu o natură autodistructivă, în special predispusă la izbucniri furioase, Lacy întruchipează o forță magnetică care în Bacon capătă o expresie mai violentă decât toate aspectele vieții sale.
Pe la mijlocul anilor 50, această relație furtunoasă cu Lacy se terminase deja și s-a mutat la Tanger, dar durerea devine în pictură, o emanație ca act comemorativ de resuscitare și de ispășire.
După cum a menționat Peppiatt: „Pentru Bacon, Lacy însuși a devenit parte din mitul artistului despre vinovăție și pedeapsă. El ar putea relua viața prevăzând moartea care s-ar dizolva în înfățișarea lui” (Michael Peppiatt, Francis Bacon: The Anatomy of an Enigma., Londra 2008, p. 236).
La zece ani de la dispariția lui Lacy și în ajunul deschiderii retrospectivei Bacon la Grand Palais din Paris în 1971, George Dyer – tovarășul, iubitul și referința artistică a lui Bacon din 1964 – este găsit mort. O forță irezistibilă în viața lui Dyer, în moartea lui Dyer absența-prezența își asumă în Bacon greutatea pierderii devenind o durere profundă care răsună în toată opera lui Bacon după 1971.
Întrebat de Sylvester în 1979 de ce există atât de multe autoportrete, Bacon a explicat: „Oamenii mor ca muștele în jurul meu și nu am avut pe nimeni altcineva pe care să-l pictez în afară de mine... dar îmi urăsc fața și, astfel, am făcut auto- portrete „(artista, citat în:… David Sylvester, Op. cit, p 129).
Caravaggio a fost cel care a sublimat gândirea lui Bacon, gândiți-vă la autoportretul ca Bacchus (1593) și David cu capul lui Goliat (1610), ambele ca o lectură autobiografică precisă, fie că este o expresie a bolii, a sărăciei și a stării de rău existențială a artist ca Bacchus, sau ca persecutor și persecutat ca în David și Goliat, savanții au identificat fizionomia artistului ascunsă și prezentă în toată opera sa. Bacon ca Caravaggio, în cele trei studii pentru un autoportret îmbină tânărul cu bătrânul, viața cu moartea, aproape în același mod ca Caravaggio unde fuziunea îndrăzneață și dramatică a acestuia din urmă cu Bacon a scos la iveală o tensiune egală violentă a sângeroasei. corporalitate între doi artiști despărțiți de mai bine de 300 de ani.
Umbra și lumina într-un întuneric imens pătrunzător, atât pentru Caravaggio, cât și pentru Bacon înseamnă a exprima teatralitatea și viziunea tragediei fazelor umane și o violență parcă dislocată temporal. Deși nu a citat niciodată în mod deschis Caravaggio ca o influență, favorizând în schimb predecesorul său caravagesc Velazquez, Bacon creează o nouă comparație.
Un strămoș de pionier al lui Caravaggio și al genului dezvoltat de maeștri de la Rembrandt la Picasso, Bacon a fost mânat de o constrângere neîncetată de a crea o moștenire artistică pentru experiența timpului său. În general, autoportretele dezvăluie probabil latura privată a unei profesii publice, nicăieri nu se poate înțelege cu atâta franchețe că opera lui Bacon este influențată de Rembrandt. Rembrandt a fost piatra de încercare și a inventivității lui Bacon, în special în aceste pânze mici. El credea că autoportretele lui Rembrandt sunt „formal cele mai extraordinare picturi. A modificat pictura într-un fel cu metoda prin care s-a ocupat de el însuși și poate s-a simțit mai liber să se ocupe cu sine în acest fel.
Cele trei studii pentru un autoportret sunt cu adevărat o capodoperă printre toate tripticele lui Bacon la scară... cheia lecturii se află în citatul emfatic al lui Bacon către Jean Cocteau: „în fiecare zi în oglindă mă uit la moarte la serviciu”.
Loturi de top:
BACON FRANCIS - TREI STUDII PENTRU UN AUTOPORTRET – Estimare: (11,607,997 EUR-17,411,995)- vândut cu 15,974,055 EUR)
GERHARD RICHTER – ABSTRAKTES BILD – Estimare: (8,705,998-11,027,597 EUR) – vândut la: (9,473,576 EUR)
GERHARD RICHTER - WOLKE (NOR) – Estimare: (8,125,598-10,447,197 EUR) – vândut la: (8,823,528 EUR)
JEAN-MICHEL BASQUIAT - FĂRĂ TITL (PECHO/OREJA) Estimare: (8,125,598-10,447,197 E RU)- vândut la (7,913,461 EUR)
JEAN-MICHEL BASQUIAT - CINCI SPECII DE PEȘTI – Estimare: (4,933,398-7,254,998 EUR) – vândut la: (5,768,304 EUR)
BACON FRANCIS - STUDIU PENTRU PORTRET – Estimare: (2,089,439-2,901,999 EUR) vândut la (5,248,265 EUR)
FANTANA LUCIO – CONCEPTUL DE SPAȚIU, AȘTEPTARE – Estimare: (2,553,759-3,250,239 EUR) – vândut la: (3,038,103 EUR)
MARK ROTHKO - fără titlu – Estimare: (2,901,999-4,062,799 EUR) – vândut la: (2,973,098 EUR)
ANDY WARHOL - LENIN – Estimare: (1,741,199-2,321,599 EUR) vândut la (2,518,064 EUR)
SIGMAR POLKE - MENSCHEN WIE DU + ICH (OAMENI CA TU + I) – Estimare: (928,639-1,392,959 EUR) Vândut la: (1,933,021 EUR)
FÂNTÂNA LUCIO - CONCEPTUL DE SPAȚIU, AȘTEPTĂRI – Estimare: (928,639-1,392,959 EUR) – vândut la: (1,673,002 EUR)
PIERO MANZONI - ACROME – Estimare: (1,160,799-1,741,199 EUR)- vândut la: (1,607,997 EUR)
