„În acest moment, nu sunt avute în vedere noi blocări generalizate, dar dacă devin necesare restricții direcționate asupra activităților de producție și călătoriilor, ar mai rezulta consecinţe deloc neglijabile atât asupra ciclului economic cât şi asupra structurii producţiei, deja afectat de recesiunea trecută”. Avertismentul vine de la Iosif Pisauro, președinte alBiroul parlamentar de buget, care a vorbit luni în fața comisiilor de buget a Camerei și Senatului pentru a comenta nota de actualizare a Documentului economic și financiar.
Cât priveşte „evoluţia pe termen scurt şi mediu – continuă Pisauro – economia italiană pare a fi supusă unor riscuri încă foarte mari, în general pe dezavantaj. Scenariile adverse sunt atribuite în principal evoluției pandemiei, în Italia și în străinătate, precum și tensiunilor financiare”. În special în ceea ce privește raportul Datorie/PIB, PBO consideră că acesta va fi mai mare decât cel elaborat de Nadef pentru întreaga perioadă 2020-23. În ceea ce privește dinamica, după o scădere inițială în 2021, raportul datorie/PIB ar începe din nou să crească încă din 2022. La sfârșitul perioadei de trei ani, raportul ar fi cu aproximativ 6 puncte procentuale mai mare decât în scenariul programatic Nadef.
De asemenea, pe aceeași linie Banca Italiei. Într-o altă audiere despre Nadef, Eugenio Gaiotti, economist-șef al Via Nazionale, confirmă că „o redresare semnificativă și largă” a fost înregistrată în trimestrul al treilea, subliniind însă că „perspectivele rămân extrem de incerte riscul ca pandemia să continue să afecteze încrederea gospodăriilor și a întreprinderilor sau ca cererea globală să rămână slabă este semnificativ”.
Il datorie, în schimb, rămâne „sustenabilă”, dar „credem că menținerea datoriei la cote de 150% este foarte periculoasă pentru că o expune la șoc”, continuă Gaiotti.
Pentru relansarea afacerii pe termen mediu-lung, Pisauro crede că „o recalificare semnificativă a administraţiei publice este esenţială spre o mai mare capacitate de identificare a intervențiilor orientate spre creștere, de planificare și implementare a cheltuielilor, de colaborare între diferitele niveluri de guvernare. Practic, o capacitate mai mare de absorbție a fondurilor europene, inclusiv prin structuri adecvate de monitorizare a execuției și implementării cheltuielilor”.
Gaiotti, pe de altă parte, subliniază necesitatea unei „utilizari efective a fondurilor din programul Ngeu (Fondul de Recuperare, n.d.) cu intervenții direcționate, care să fie implementate fără risipă și cu promptitudine”. Avem nevoie de „un efort semnificativ care să vizeze creșterea participării pe piața muncii și a oportunităților de angajare oferite de economia noastră”.
