Creșterea economică, puterea fiscală, fiabilitatea băncilor și rezervele valutare. Acestea sunt principalele motive, conform analizei de Schroders, o companie globală de gestionare a activelor fondată în 1804 și listată la Bursa de Valori din Londra, pentru a investi în Asia. Schroders are 32 de birouri în 25 de țări, în principal în regiunea Asia-Pacific, și operează un active totale de 328,7 miliarde de dolari la nivel global.
Din această sumă, 82,8 miliarde sunt gestionate tocmai în zona Asia-Pacific, din care 17,3 miliarde în Japonia, 11,6 în Hong Kong, 8 în China și Singapore și 27,6 miliarde de dolari în Australia.
Motivele? Simplu. Creșterea și fiabilitatea tot mai mare a piețelor emergente din Orient nu mai este un secret, și este și mai susținut de unele date. De exemplu, putere fiscală: balanța fiscală, ca procent din PIB, în 2011 arată doar două țări cu o cifră pozitivă, care sunt Hong Kong și Coreea de Sud, cu aproximativ 2%. Puțin sub 0% sunt Indonezia și China, în timp ce singura țară europeană competitivă în acest sens este Germania cu -1% (Italia este la -4%, Franța la -6, ca să nu mai vorbim de Irlanda și Grecia peste -10%).
Mai mult, aceste state asiatice sunt singurele care au un datoria publică brută, ca procent din PIB, mai mică sau egală cu 50%: Hong Kong, Coreea, China, Indonezia, Thailanda și Filipine, cu Malaezia și India puțin înainte și doar Japonia zboară peste 200%. Media țărilor occidentale este în jur de 100% reprezentată de Statele Unite, în timp ce Italia ajunge la 120%.
Continentul asiatic, excluzând Japonia, care este o economie mult mai matură și deja prea expusă crizei datoriilor, este singurul care se poate lăuda cu previziuni pozitive de creștere a produsului intern brut între acum și 2013 (și deja din 2009, anul crizei financiare globale): în 2012 media zonei este în jur de +6,5%, în timp ce SUA va crește cu doar 2%, Japonia cu 1 și Europa chiar va scădea în ansamblu cu aproximativ 0,5%. America Latină ține pasul cu +3,8%, dar previziunile pentru 2013 îl mențin constant la +4%, în timp ce Asia-Pacific, conform estimărilor Thomson Reuters, va reveni să călătorească peste +7%.
Între acum și 2020, conform datelor HSBC, cele trei țări care își vor îmbunătăți cel mai mult PIB-ul sunt Malaezia, China și India, care va înregistra, de asemenea, alături de Turcia, Rusia și Polonia, cea mai mare creștere a averii pe cap de locuitor.
Până în prezent, însă, Asia este încă subreprezentată în indicii de obligațiuni la nivel mondial: conform datelor Bloomberg, doar 8% din titlurile de datorie publică în circulație sunt de pe continentul de est. Puțin peste dublu față de cea din Marea Britanie și o treime față de cea din Europa. În indicele HSBC Asian Local Bond, cea mai reprezentată țară este Coreea cu 16,6% (randament pe 3,77 ani 14,9%), Singapore cu 1,54% (rată de 13%), Indonezia cu 5,34% (rată de 12,6%) și Hong Kong cu 10% (randament pe 1,32 ani la XNUMX%).
Cu toate acestea, universul legăturilor asiatice este compus în principal din Țări foarte apreciate: Singapore și Hong Kong sunt triplu A de către Standard & Poor's, în timp ce Taiwan, China, Coreea de Sud, Malaezia și Thailanda se află în banda A atât cu S&P, cât și cu Moody's. Iar universul obligațiunilor asiatice a dat rezultate deosebit de solide în ultimii șapte ani, randamentele obligațiunilor și valutare s-au triplat din 2005 în unele cazuri, cum ar fi Filipine și Indonezia.
Potrivit lui Schroders, intersectând datele despre creșterea și perspectivele de investiții pe piețe, opinia rămâne pozitivă pe termen mediu, chiar dacă incertitudinea globală impune prudență. În special, trendul negativ al dolarului american ar trebui să continue pe termen mediu, din cauza problemelor fiscale din SUA, iar corelația puternică cu piețele de acțiuni continuă să reprezinte un risc pentru monedele asiatice. Cu toate acestea, perspectivele pentru sectorul bancar și corporativ din Asia oferă semne încurajatoare: Băncile asiatice sunt mai puțin vulnerabile la deleveraging decât băncile europene, deoarece rezervele valutare mari oferă o pernă suplimentară de protecție. Este suficient să spunem că rata datoriilor neperformante a instituțiilor de credit de pe continent, conform datelor Barclays din decembrie 2011, ajunge la maximum 3% în Thailanda, în timp ce China este de 1% și Hong Kong 0,5%. În ceea ce privește emitenții corporativi, aceștia se caracterizează în general prin fundamente stabile și niveluri mai scăzute ale datoriei.
În cele din urmă, potrivit lui Schroders, „Monedele asiatice rămân substanțial subevaluate – spune Rajeev De Mello, șeful Fixed Income Asia –, având în vedere puterea mai mare a acestor economii.. Creșterea robustă și durabilă este determinată de dinamica demografică favorabilă, de niveluri ridicate de productivitate, de finanțe publice solide și de instrumente eficiente de politică macroeconomică. Obligațiunile asiatice ar trebui, de asemenea, să beneficieze de înăsprirea politicilor monetare ale băncilor centrale menite să contracareze inflația și cererea globală de emisiuni de obligațiuni mai sigure”. Ca să nu mai vorbim că diferența de randament dintre obligațiunile asiatice și cele ale SUA, Germania și Japonia marchează cel mai înalt nivel din ultimii cinci ani și că Obligațiunile corporative din Asia rămân atractive și continuă să câștige sprijin dintr-un context economic robust, de ratele scăzute ale insolvenței și de prudența generală a conducerii companiei.
