Numărul unu al lui Eni, Paolo scaroni, a intervenit la deschiderea lucrării pe noi scenarii energetice globale la Consiliul Atlantic. „Energia și geopolitica au fost întotdeauna legate între ele: Statele Unite, Rusia și Africa de Nord sunt printre protagoniștii acestei perioade istorice”. Așa și-a deschis discursul Scaroni.
Statele Unite sunt în centrul evoluției scenariilor energetice mondiale. Revoluția gazelor de șist din America, după cum a explicat Scaroni, a schimbat dinamica concurenței globale. „Vestea bună pentru Statele Unite este că pot conta pe toată energia de care au nevoie la prețuri imbatabile – a spus Scaroni – Dar ceea ce este o veste excelentă pentru America nu este așa pentru Europa noastră”. Industria europeană trebuie să concureze cu industria americană „care plătește cu o treime mai puțin pentru gaz și mai puțin de jumătate pentru electricitate”.
O altă temă fundamentală este evoluția Africii de Nord. Scaroni a spus că, în ciuda dificultăților politice și civile, această parte a lumii devine o regiune puternică și înfloritoare. Algeria este pe cale să se confrunte cu noi alegeri prezidențiale; „are instituții solide și, cu o bogăție petrolieră bine gestionată, își va putea face față mai bine viitorului”. Egiptul „are de partea sa o clasă de mijloc puternică care îi va sprijini stabilizarea”. Libia, potrivit lui Scaroni, este țara care se află în cea mai dificilă perioadă; „construiește un stat după 40 de ani de dictatură”, dar are multe puncte forte pe care să le folosească.
Și Europa? Potrivit CEO-ului Eni, Europa trebuie să se reinventeze. Industria noastră ar putea beneficia de prețurile gazelor de șist din SUA atunci când sunt exportate. — Dar asta nu este suficient. „Dacă Europa aspiră la o renaștere industrială – a spus Scaroni – trebuie să inventeze un nou acord energetic”. Prioritatea este gazele de șist care probabil există în Europa și în cantități semnificative; atunci ar fi important să se îmbunătăţească exploatarea hidrocarburilor convenţionale. Fără a uita, amintește Scaroni, că Italia „ar trebui să întărească legăturile politice cu furnizorii săi de gaze: Algeria, Libia și mai ales Rusia”.
