Desigur, ceea ce s-a întâmplat nu se oprește doar în Lazio. Și nu doar pentru că alte regiuni de centru-dreapta (Lombardia, Campania și Calabria de exemplu) se află în punctul de mirare al justiției. Dar pentru că toate forțele politice au fost zguduite de sancndali din aceste zile. Desigur, cu diferite niveluri de responsabilitate. Cert însă este că scandalul Lazio nu se oprește la Fiorito și Battistoni și nici nu se încheie cu demisia președintelui regiunii. Impresia este că ne confruntăm cu desființarea a ceea ce a purtat numele celei de-a doua republici.
Învinșii sunt mulți alții. Începând cu Berlusconi care a încercat până în ultimul moment (cu sprijinul grupului de conducere al PDL, de la Alfano la Cicchitto, de la Gasparri la La Russa) să înghețe președinția Polverini. Cu consecințe dramatice: partidul se prăbușește din nou în sondaje și revenirea lui Berlusconi pe teren pare din ce în ce mai problematică și mai riscantă. Nici nu este o coincidență faptul că atât în frontul fostului AN cât și în cel al Forza Italia revenim să regretăm eșecul „despachetării”, adică o scindare agreată. Toate în timp ce amenințările lui Polverini se profilează împotriva „personajelor plăcute care cutreierau Europa”. Referire clară la petrecerile organizate de consilierul De Romanis (cel care s-a îmbrăcat în Ulise a primit vechii romani și porci). După cum se vede, climatul grotesc al acestor zile nu s-a atenuat încă.
Dar dacă Pdl plânge, nici Pd, nici centriștii nu își pot permite să râdă. Grupul de consiliu al Partidului Democrat a adunat finanțarea publică stratosferică a Lazio și, potrivit multora, chiar a fost de acord. Sigur, una este să cheltuiești pe afișe, alta este pentru sărbătorile cu vechile posturi romane și achiziționarea de SUV-uri pentru consilieri individuali. Dar impresia este că consilierii Partidului Democrat și ai celorlalte forțe de opoziție sunt cel puțin responsabili pentru că nu au raportat. În ceea ce privește UDC, este greu de uitat că junta Polverini a putut conta pe participarea și sprijinul ei și că Casini a fost înclinat să-și cheme consilierii să demisioneze, doar după o intervenție dură a cardinalului Bagnasco asupra consecințelor scandalului.
Pe scurt: amploarea națională a ceea ce s-a întâmplat în Lazio este evidentă. Este încă o lovitură pentru o țară și o democrație încă în dificultate. Suntem la câteva luni distanță de alegeri și încă nu există o lege electorală credibilă, ceea ce s-a întâmplat îngreunează și mai mult o înțelegere între forțele politice, care până acum au susținut (unele cu reticență) guvernul Monti. Și cuvintele rostite de prim-ministru cu puțin timp înainte de a merge în Statele Unite sunt deosebit de semnificative. Monti, cu o referire implicită, dar clară, la PDL, a denunțat „inerția” unei părți a politicii privind legea anticorupție necesară.