Actualul Serviciu Național de Sănătate nu mai este sustenabil din punct de vedere economic. Președintele Monti a făcut bine să atragă atenția asupra unei situații de nerefuzat pe baza unor analize economice naționale și internaționale calificate. Trebuie să apreciem curajul celor care fac opinia publică conștientă de realitățile incomode și nepopulare. Cu siguranță, nu este prevăzător să ascundem probleme care, dacă nu sunt abordate și rezolvate rapid, vor pune în pericol întreaga stabilitate a economiei italiene.
Actualul NHS este rezultatul unor reglementări stratificate în ultimele decenii, adesea amestecate cu ideologie și doze generoase de demagogie. Gândiți-vă, ca unul dintre numeroasele exemple posibile, la reglementările privind activitatea intra-monena a lucrătorilor din domeniul sănătății NHS, care nu au adus îmbunătățiri semnificative în calitatea asistenței acordate cetățenilor și a garanțiilor acestora, care nu recompensează meritul și care, în plus, ele nu par a fi aplicabile în majoritatea situațiilor italiene. Această situație a forțat guvernele succesive să reînnoiască continuu reglementări ambigue, cum ar fi așa-numita „intra-moenia extinsă”. Totul la un cost suplimentar care s-ar ridica la câteva sute de mii de euro pe an pentru contribuabili.
Având în vedere situația economică actuală, întrebarea care trebuie pusă este dacă este posibil să se mențină nivelurile actuale de asistență și, dacă da, cum să se obțină acest rezultat care trebuie considerat prioritar pentru țara noastră.
Există două posibilități: reduceți cheltuielile și/sau găsiți modele organizaționale alternative sau suplimentare celor actuale. Este posibil să se reducă cheltuielile fără a afecta nivelurile actuale de asistență și fără a se proceda la reduceri liniare, ținând cont de termenele strânse dictate de urgențele economice? Răspunsul ar fi afirmativ dacă politica ar intenționa cu adevărat să facă un pas înapoi în domeniul sănătății.
Suntem cu toții conștienți de scandalurile recente care au implicat politicieni de diferite aliniamente în diferite Regiuni. Administrarea asistenței medicale de către politică reprezintă, fără îndoială, un potențial sistem de finanțare ilicit, facilitat de aplicarea unui sistem federal distorsionat. Suma cheltuielilor de sănătate delegate Regiunilor reprezintă una dintre cele mai mari posturi din bugetul de stat.
Printre ochiurile acestui sistem este ușor să se creeze zone opace în care se inserează sisteme de patronaj și chiar relații nelegitime cu sisteme interlope cu consens electoral. Ceea ce ar trebui să intereseze cu adevărat un Stat eficient și modern este garantarea nivelurilor de asistență indiferent de metoda prin care se obține rezultatul. „Privatizarea” nu poate reprezenta blasfemie atâta timp cât statul menține controlul necesar și continuu al calității serviciilor prestate, cu sancțiuni certe și exemplare pentru cei care încalcă, fie ele publice sau private.
În sprijinul acestei teze raportez un singur exemplu dintre multele care ar putea fi citate. Există unele servicii de sănătate ale căror tarife, stabilite de NHS, care de altfel ar trebui să fie standardizate în toată țara, precum și prețurile de achiziție, nu pot fi respectate de multe companii de sănătate din cauza dificultăților organizatorice. Neincluzând în aceste tarife din cauza risipei, ineficiența organizatorică, interesele adesea nejustificate, contribuie la crearea deficitului. Ar trebui să considerăm în continuare penală externalizarea acestor servicii către terți, menținând o monitorizare atentă a calității serviciilor, implicând și asociațiile cetățenești, garantând plata numai decât era de așteptat fără excepție? În acest fel, s-ar obține siguranța costurilor cu menținerea calității serviciilor.
Vreau să vă reamintesc o altă situație paradoxală care nu poate fi ignorată dacă doriți să raționalizați cheltuielile. Există asigurări de sănătate de categorie în Italia (Casagit, Fasi, Caspie etc.) administrate direct sau în numele unor importante companii naționale de asigurări. Această asistență privată ar implica aproximativ opt milioane de cetățeni (treisprezece la sută din populație).
Acești cetățeni se trezesc astfel plătind de două ori (la fondul de categorie și la stat) pentru majoritatea acelorași servicii. Ar fi oportun să se reconsidere această situație, evaluând diferite forme de integrare între stat și asigurări de categorie, menținând în același timp principiul fundamental de solidaritate care stabilește că cei care au cel mai mult trebuie să contribuie în orice caz la garantarea asistenței medicale pentru cei mai slabi subiecți.
Fiecare aspect abordat, fiind raportat cu titlu de exemplu și în termeni largi, necesită un studiu adecvat. Evident, problema este complexă, soluțiile dificile, întrucât Sănătatea reprezintă răscrucea unui interes primordial precum Sănătatea, unde ar fi de dorit ca ideologia și interesele opace să cedeze în sfârșit loc eficienței, meritului, evaluării obiective a rezultatelor.
PS Constituția stabilește dreptul la sănătate pentru toți cetățenii italieni. Mai corect ar fi să vorbim despre dreptul la îngrijire medicală adecvată și prevenire. Acestea ar trebui să țină cont de orientările și protocoalele universal acceptate care iau în considerare un raport cost/beneficiu adecvat. Această distincție nu este, după cum pare, doar lexicală, ci exprimă diferențe profunde care merită studiate în continuare.
