Cert este că a pune încredere în propunerea unei noi legi electorale cunoscută sub numele de Rosatellum nu a fost un gest foarte elegant. Nu se poate spune însă că bunele reguli de practică parlamentară au fost încălcate și, mai ales, că a fost o încălcare a democrației. Și acesta de ce a fost o „încredere tehnică” justificată de două motive întemeiate. Prima este că nu a fost o înrocare a majorității guvernamentale, dar de data aceasta cererea de încredere a fost susținută de unele forțe de opoziție începând cu Forza Italia și Lega pentru a ajunge la centriștii Civic Choice și Ala. Aceste partide nu au votat în favoarea guvernului, dar au spus în mod explicit că susțin noua lege electorală și vor vota pentru votul final.
Al doilea motiv se referă la utilizarea necorespunzătoare pe care unele forțe politice au intenționat să o facă din votul secret prevăzut de un regulament arhaic și labirintic al Camerei. De altfel, votul secret ar trebui rezervat doar pentru deciziile care privesc oamenii, unde sunt posibile cazuri de constiinta, dar cu siguranta nu si pentru alte norme si mai putin pentru legile electorale. De fapt, nu este clar de ce un parlamentar care nu este de acord cu indicațiile partidului său nu se poate declara deschis, explicându-și motivele celorlalți deputați și alegătorilor săi. Mai mult, legea electorală se pretează foarte mult la opozițiile dictate mai mult de interesele personale ale celor care ar dori un sistem mai receptiv la șansele lor de a fi realeși, decât la interesul general care decurge din eventualele neajunsuri ale legii propuse.
Cei care agită o problemă democratică, sau care tulbură fascismul, sunt deci de rea-credință pentru că este clar că apără interesele propriului magazin politic. Dar pentru a vorbi despre democrația în pericol, sau pentru a acuza pe toți actualii oponenți politici că sunt nedemni și mincinoși, a spus Onorul. Pe scurt, Toninelli în clasă a spune că actualul parlament este format din „numiți” și „uzurpatori” discreditează și mai mult democrația reprezentativă, cu prejudicii serioase, in speta da, pentru mentinerea democratiei. Nu este nevoie de studii istorice aprofundate pentru a reține că toate regimurile totalitare au fost începute de cei care, cu impunitate, au discreditat Parlamentul, acuzându-l cel puțin că este „corupt și ineficient”.
Asta nu înseamnă că sistemul politico-reprezentativ actual funcționează bine. Constituția noastră, legile electorale și reglementările parlamentare par a fi făcute intenționat pentru a proiecta o democrație „ne” hotărâtoare, în care fragmentarea forțelor politice produce guverne slabe, incapabile să realizeze reformele necesare pentru a adapta societatea la evoluția continuă a contextul economic şi politic în care trebuie să acţionăm. Dar reformele încercate până acum au eșuat în fața unui grup compact dintre cei cărora le era frică să revină în joc s-au aliat astfel, de fapt, cu cei care reușesc să tragă venituri confortabile din poziția lor din sistemul actual.
Această lege electorală reprezintă doar un mic pas înainte față de sistemul pur proporțional care ne-ar fi aruncat cu siguranță în neguvernabilitate, dând, în plus, spațiu enorm aripilor extreme ale spectrului politic. A-ți imagina ciocniri între extreme în fața unui guvern impotent nu ar fi pură fantezie. Rosatellum are o treime din circumscripțiile uninominale unde cele mai centrale forţe ar fi probabil răsplătite în detrimentul extremelor care cu siguranţă nu au posibilitatea unei coaliţii. Se spune că acest lucru nu este suficient pentru a asigura guvernanța, dar există o mică îmbunătățire față de sistemul proporțional.
Se spune că cu acest sistem se vor crea coaliții instabile sau înșelătoare. Într-adevăr, așa cum sa experimentat deja în trecut, coaliții pur electorale, care nu se bazează pe legătura unui bun program comun, riscă să nu reziste testului guvernului. Și totuși este de sperat că de data aceasta, având în vedere experiențele trecute ale guvernelor Prodi și Berlusconi, alegătorii și-au învățat lecția, și vor fi induși să-și îndrepte votul către coaliții mai omogene, penalizându-le pe cele care includ partide cu programe astfel diferite ca să fie greu de compus în acţiunea practică a guvernului.
În cele din urmă, această lege electorală nu pare să dea o schimbare în politica țării așa cum ar fi putut fi Italicum, care a căzut odată cu respingerea reformei constituționale și din cauza unei sentințe discutabile a Curții Constituționale. Totuși pare una dintre ultimele încercări posibile de a evita aventura Grillo sau prevalența naționaliștilor care vor să părăsească Europa sau Euro și să ne condamne la o izolare care ar împinge Italia spre un declin inexorabil.
