După zăpadă, speranțele de a găzdui Jocurile Olimpice din 2020 s-au topit și la Roma. Mi-am propus să am o dezbatere foarte atentă în Consiliul de Miniștri și după o discuție dureroasă am ajuns la concluzia unamină că nu ar fi responsabil să luăm un asemenea angajament. THEMomentan nu credem că ar fi coerent să angajăm Italia la acest tip de garanție care ar putea pune în pericol banii contribuabililor".
O dezamăgire anunțată pentru Triumvirat capitolin al celor cinci cercuri, compus din președintele comitetului de organizare, Mario Pescante, președintele Coni, Giovanni Petrucci, și primarul Romei, Gianni Alemanno, care au definit motivele premierului „clare, dar inacceptabile”, respingând cererile de demisie. Solidaritatea cu primarul a venit și din partea Pdl, prin gura liderului de grup la Senat, Maurice Gasparri: „Suntem dezamăgiți și amărâți. Nu de către Guvern la Jocurile Olimpice din 2020 de la Roma este o veste proastă la care este greu să-ți dai demisia”. Secretarul Pd, Pierluigi Bersani, a folosit în schimb tonuri mult mai diplomatice: „Guvernul a luat o decizie luată în considerare, pe care o respectăm. Important este acum ca această alegere să fie citită ca un semn de responsabilitate și nu de neîncredere în noi înșine”.
Pe scurt, respingerea oficială este greu de digerat mai ales pentru primarul Romei, care ar fi preferat mult să călătorească pe valul olimpic pentru a se elibera de urmele lăsate de notoria „strângere de ger”. Pe de altă parte, managementul ultimei ninsori romane – mai degrabă neașteptat decât imprevizibil – nu a fost de bun augur pentru 2020. Când hoardele de atleți sosesc în oraș cu spectatori și delegații gigantesche la cârpă, pică și sacii de sare nu sunt suficiente pentru a supraviețui.
Le motivele nietului, inutil să spun, sunt de natură economică. Desigur, raportul cost-beneficiu este în sine greu de evaluat realist, având în vedere că toate orașele în care au fost găzduite olimpiade în ultimii ani – inclusiv Londra – au văzut costuri crescute în timpul construcției. Dar dezastrul financiar de la Atena 2004 a făcut școala și Italia nu își poate permite surprize proaste de acest tip. În orice caz, chiar dacă ar fi rămas în bugetul prestabilit (peste patru miliarde), prețul pentru cassa statului ar fi fost prea mare. Jocurile nu au meritat lumânarea.
