Istoria ne învață că dezastrele naturale, în ciuda consecințelor dureroase ale suferinței pe care le aduc cu ele, nu lasă urme vizibile asupra performanței macroeconomice a țării. Oricât de devastatoare sunt incendiile, cutremurele, uraganele, tornadele sau inundațiile, acestea sunt totuși evenimente locale care au impact mai mult la nivel micro decât macro. Valul de seism care a lovit Japonia a fost o excepție, atât în ceea ce privește amploarea dezastrului, cât și pentru că, într-o structură de producție care a inventat sistemul just-in-time, chiar și întreruperile minime în lanțurile de aprovizionare au repercusiuni de durată și pot aduce o întreagă industrie. În plus, consecințele deteriorării reactoarelor nucleare au dus la întreruperi de curent și la întreruperi, precum și la temeri și incertitudini care au atenuat dorința de a cheltui. Acestea fiind spuse, chiar și dezastrele duc la redresare și atât nevoia de reconstrucție, cât și revenirea fiziologică a producției după întreruperile lanțului de aprovizionare vor duce la un salt înainte clar în activitatea economică. Toyota a anunțat deja că va angaja 3-4 mii de muncitori temporari pentru a recupera producția întreruptă, iar din iulie până în octombrie fabricile vor defila în etape forțate. Și inițiative similare au fost anunțate de Nissan și Honda.
http://news.yahoo.com/s/ap/20110621/ap_on_bi_ge/as_japan_toyota
