Textul decretului guvernamental privind reforma creditului cooperativ nu este cunoscut deoarece a fost aprobat cu formula „supus acordurilor”, urmând să fie finalizat, înainte de prezentarea spre conversie în lege de către parlament, după discuții ulterioare cu principalii jucători din câmp . Așadar, fiecare analiză critică a ceea ce a fost decis de ultimul Consiliu de Miniștri suferă de un decalaj semnificativ de cunoștințe.
Din câte se știe, controversele s-au ridicat imediat și, mai ales pe tema așa-zisei „eliberare a rezervelor”, ciocnirea a devenit foarte dură cu sectorul de cooperare, pentru că parcă întărirea sistemului ar fi avut a trecut la modificarea drepturilor de proprietate asupra activelor băncii cooperative.
Cu un impozit de 20% pe rezerve, băncile mutuale cu active de peste 200 de milioane, transformându-se în cooperative mutuale neprevalante (bănci populare) sau societăți pe acțiuni, l-ar face pe acționar, acum deținător numai al drepturilor asupra capitalului, proprietar al întregului active (capital plus rezerve) ale băncii.
O creștere de zece ori a bogăției, realizată ope legis. Cineva, făcând un simplu calcul aplicat uneia dintre CCA-urile potențial implicate, a demonstrat că acțiunile în valoare de acum 1000 de euro, față de capital, ar fi evaluate de până la 30 de ori, în raport cu totalul rezervelor post-eliberare.
Recuperarea retragerii de 20% a rezervelor în urma unei impozitări extraordinare chiar semnificative, prin intermediul unei eventuale majorări de capital cu aceeași sumă, ar putea fi imediată, fiind extrem de convenabilă pentru acționar. Mai mult, banca ar reveni la poziția financiară inițială, sub rezerva angajamentului de a distribui profiturile într-o măsură foarte diferită de cea actuală.
S-a observat că vulnerabilitatea la principiul cardinal al cooperării, așa-numita indivizibilitate a rezervelor, ar deschide un scenariu de discontinuitate absolută față de istoria cooperativei, cu ipoteze care merg de la neconstituționalitatea legii la clasificarea drept ajutor de stat, atrăgând și (de parcă ar fi nevoie!) anatema Uniunii Europene.
Vom vedea în curând evoluțiile acestei confruntări (nevoia nu s-a simțit cu adevărat), dată fiind nevoia de a interveni rapid și clar asupra fragilității sistemului, chiar dacă nu se putea aștepta ca intențiile reformiste să găsească imediat toate de acord.
Totuși, studiind puțin problema, tema consolidării mișcării bancare cooperatiste (cu constituirea unui singur grup și noul pact de coeziune) și cea a libertății de a pleca, care să fie acordată anumitor subiecți în condiții prestabilite, ar putea găsiți o conciliere diferită, fără a invalida canoanele de cooperare, de fapt pârghiindu-le.
Despre asta vorbisem deja în acest jurnal atât din proprie inițiativă, cât și comentând favorabil opiniile altor experți mult mai calificați. S-a făcut și mai mult, verificându-se informal fezabilitatea acesteia cu șefii unor bănci cooperatiste (Confcooperative) și cu cei ai mișcării bancare cooperatiste în sine (Federcasse), regăsind feedback pozitiv.
Despre ce este propunerea?
Constă în posibilitatea ca o CCA să transfere în bloc active și pasive bancare către o entitate bancară (de înființată sau eventual deja existentă) având forma juridică de societate pe acțiuni, în baza a ceea ce este deja posibil în temeiul art. 58 din TUF bancar si legislatia civila.
Propunerea este coroborată de numeroasele experiențe de succes practicate de ani de zile în lumea cooperativelor de producție și de consum, cu respectarea deplină a pilonilor cooperării. CCA, împuternicită să urmeze această cale, ar renunța la licența bancară, devenind acționar al băncii pe acțiuni, dar, în continuitate cooperativă, ar păstra titlul de conservare a rezervelor acumulate până la acel moment în cel mai favorabil. regimul fiscal.
Cooperativa cedentă, după ce și-a schimbat obiectul social prin pierderea statutului de bancă, va continua să beneficieze de acele concesii în care rămânea reciproc predominantă, furnizând servicii membrilor săi (asistență, culturală, punerea în valoare a teritoriului etc.), precum și gestionarea participării băncii formate conform descrierii.
Pe scurt, această ipoteză ar părea pe deplin fezabilă într-un sistem dat, cu intervenții normative minime, cu excepția prevederii explicite a transferului în bloc al activelor bancare, ca alternativă la aderarea la grupul cooperativ, care să fie inclusă în textul reforma alături de celelalte ipoteze de ieșire.
Al doilea aspect important al propunerii este acela de a stabili ce subiecți să lase deschisă această cale, fără a anula obiectivul de consolidare a sistemului cooperativ în ansamblu, așa cum este propus de Federcasse, din care, având în vedere criticitățile structurale ale CCA, nu se poate. ignora absolut.
Această oportunitate ar putea fi limitată la câțiva subiecți calificați pe baza unor criterii dimensionale altele decât activele, pentru a depăși criticile menționate mai sus cu privire la impactul asupra drepturilor de proprietate. O limită obiectivă, așa cum a fost stabilită la nivel european, ar putea fi cea care separă băncile mici de cele mijlocii, în prezent egală cu 3,5 miliarde de active din bilanț: de fapt, în momentul de față, CCA-urile potențial implicate nu ar fi mai mult de șase sau șapte și nu 15, după cum relatează ziarele, cu referire la parametrul de 200 de milioane de active.
Condiția mai restrictivă trebuie să constea în orice caz în faptul că derogarea nu poate fi doar de natură obiectivă, ci să fie susținută de demonstrarea că, putând folosi această posibilitate, banca realizează o condiție neechivocă de mai mare robustețe a capitalului. , riscurile profilurilor de gestionare a veniturilor și a activelor, față de ceea ce ar obține prin aderarea la grupul cooperativ propus de mișcare.
În acest sens, atât problema fuziunilor, cât și cea a fiabilității planurilor industriale care stau la baza cererilor de autorizare trebuie să constituie baza tehnică indispensabilă pentru obținerea ieșirii de la Banca Italiei, care, așa cum trebuie să rămână singurul arbitru de fond. a situaţiilor de autonomie.
Simpla obligație de a prezenta propuneri de fuziune în sprijin ar fi suficientă pentru a reduce și mai mult numărul de posibile părți interesate. Ținând cont de caracteristicile sistemului, atât în ceea ce privește distribuția teritorială a CCA majore, cât și aderarea deplină la opțiunile de deplasare a majorității acestora, posibila neaderență la un singur grup s-ar reduce de fapt la un putine unitati.
Pentru ei, alte particularități nu puteau decât să fie răsplătite, cum ar fi istoria independenței dobândită de-a lungul timpului față de mișcarea federală sau, mai ales, succesul de a fi dezvoltat soluții originale, de natură industrială, traduse într-o mai mare măsură alocativă și operațională. eficienta fata de media sistemului. În opinia noastră, acestea sunt condițiile de bază pentru cultivarea unei biodiversități rezonabile.
În concluzie, acest scurt eseu își propune să propună o recompunere a contrastelor care tocmai s-au evidențiat, inclusiv a recriminărilor justificate ale lumii cooperării, care nu pare să accepte ca, printr-o taxă, căutarea anevoioasă a soluțiilor pentru relansarea Soarta creditului cooperativ din Italia poate fi zădărnicită, dar mai ales că istoria sa de secole poate fi pusă capăt.
