Controversele aprinse continuă și ipotezele, chiar fanteziste, se succed în urma aprobării decretului de reformare a creditului cooperativ. Întrebarea centrală rămâne aceea a eliberării rezervelor în schimbul plății unui impozit substitutiv egal cu 20% din active, pentru a evita intrarea în grupul bancar cooperativ (așa-numita ieșire). Această posibilitate este accesibilă în prezent pentru aproximativ cincisprezece bănci mutuale, cu active ce depășesc 200 de milioane de euro, care ar putea încerca să se transforme în societăți pe acțiuni sau să transfere active și pasive în bloc către o bancă spa care urmează să fie înființată sau deja funcțională.
De ce se speră ca acest sistem, bazat pe un instrument fiscal care de altfel penalizează atât de mult, va fi modificat substanțial în procesul de transformare a decretului în lege? Pur și simplu pentru că fundația lui nu este înțeleasă. Pe de o parte sunt criticile celor care subliniază vulnerabilitatea, considerată inacceptabilă, față de principiile cooperării, pe de altă parte sunt cei care observă că, prin ridicarea unei bariere prohibitive în calea ieșirii, orice posibilitate de alegere, alta decât apartenența, este anulat efectiv grupului cooperativ.
Așadar, în faza de conversie ar trebui să se renunțe la referirea la eliberarea rezervelor care, conform sistemului de drept actual, nu poate rămâne decât indivizibilă, sub sancțiunea modificărilor substanțiale ale drepturilor de proprietate ale membrului cooperativ, obiectiv care cu siguranță nu se numără printre cele ale reformei. Odată restabilită indivizibilitatea rezervelor, corecțiile ar trebui să se refere la mărimea impozitului menționat mai sus.
Acest punct este legat de motivarea inacceptabilă a impozitului în sine, așa cum reiese din declarațiile celor care l-au promovat la guvern (din Il Corriere della Sera 15 „Pentru că am modificat reforma CCB”, interviu). de Dario Divico către economistul Nicola Rossi).
Potrivit acestui punct de vedere, impozitul ar fi necesar pentru a evita un avantaj competitiv acelor bănci care, având cerinţele, doresc să părăsească rolul de cooperativă de credit, pentru o configuraţie de profit, intrând într-un nou regim fiscal faţă de cel, mai mult. favorabil, până acum savurat.
Se scapă pentru că ar trebui folosit un instrument fiscal care să acţioneze asupra regimului anterior, în condiţiile în care această favoare nu reprezintă o donaţie de stat către Cooperare, ci mai degrabă o formă de compensare a posibilităţilor mai mici de acumulare de capital permise întreprinderii cooperatiste, limitându-și apetitul pentru risc și, în consecință, accesul la oportunități de maximizare a profitului.
Aceste conotații, pentru toate cooperativele reprezentate de necontestabilitatea capitalului (rezervele sunt indivizibile în ceea ce privește cooperarea), de limitele de distribuție a profiturilor și de acces la piața de capital, sunt și mai vizibile în lumea creditului, având în vedere regulile de supraveghere și mai restrictive la care sunt supuse BCC-urile față de alte tipuri de bănci (case de economii, până la viață, bănci cooperative, bănci spa).
Gândiți-vă doar la limitele operațiunilor cu neacționari și la jurisdicția teritorială, la constrângerile privind achiziționarea de participații și la concentrarea riscurilor. Dacă acest echilibru a avut succes de-a lungul timpului, nu este clar de ce astăzi ar trebui penalizate acele avantaje, restituind o mare parte din ele, în condițiile în care, banal, condițiile unei combinații diferite risc/randament nu au putut fi restabilite invers; și asta, printre altele, tocmai în detrimentul celor care au reușit să îndeplinească mai bine decât alții sarcina de a concura cu lumea profitului, acumulând peste 200 de milioane de active. Mașina cooperativă a timpului nu a fost încă inventată și renunțarea la ieșire din aceste motive cu siguranță nu ar fi o condiție optimă.
Pe de altă parte, calea prin transferul de active (cu cooperativa inițială rămânând societatea-mamă a noii entități bancare și membrii acesteia rămânând în aceeași poziție inițială, cu excepția obiectului diferit al societății) a fost urmată cu succes de multe cooperative de producție și consum, tot pentru a crea subiecți financiari controlați, fără ca cineva să pună vreodată întrebări de concurență și să ceară restituirea la Trezorerie a sumelor calculate conform regimului fiscal anterior.
Egalitatea concurenței se realizează cu aceleași reguli de maximizare a profitului și de acumulare de capital și prin neintervenția asupra situațiilor anterioare transformării corporative.
Practic, nu poate fi un sistem fiscal ambiguu în scopuri și exasperat în amploarea de a gestiona excepțiile. Și asta fără a spune nimic despre impactul asupra cerințelor de capital pe care regulile de supraveghere le cer unei bănci; s-ar angaja să recupereze reducerea capitalurilor proprii astfel produsă, asumându-și riscuri într-o măsură mai mare decât orice altă bancă născută din originile sale ca societate pe acțiuni.
Cel mult s-ar putea examina posibilitatea de a acționa asupra taxei de înregistrare care cântărește în prezent asupra fiecărui cesionar în măsura de 3% din activele rezultate din diferența dintre activele și pasivele dobândite. Acest impozit ar putea fi, în mod excepțional, majorat cu câteva puncte, să zicem până la 5/6 la sută.
Dar adevăratul punct al întrebării nu ar fi încă înțeles.
Barierele în calea ieșirii din configurația bazată pe pactul de coeziune, dorită de decretul de consolidare a caracteristicilor fragile ale cooperării bancare în Italia, trebuie să fie de altă natură. Criteriile dimensionale (active, dar și mai bune active totale) pot fi, fără îndoială, stabilite prin lege ca condiții necesare, dar acestea cu greu pot fi considerate și condiții suficiente.
Așa cum am susținut deja în acest jurnal, aceste condiții trebuie să fie rezultatul unui proiect care demonstrează că excepțiile de la aderarea la grupul cooperativ conduc, fără îndoială, la situații financiare mai solide.
Efortul demonstrativ al celor care vor să încerce alte căi va trebui să se bazeze pe strategii de dezvoltare coerente și durabile, capacitatea de reînnoire a Guvernanței, metode organizaționale de gestionare a afacerii și mașina de operare. Această cale poate fi cu greu apanajul cazurilor individuale, ci mai degrabă decurge din soluții agregative, din care, fără îndoială, se desprind avantaje în ceea ce privește eficiența alocativă și operațională.
Nu trebuie trecută cu vederea capacitatea de a promova investițiile în tehnologie, condiția reală pentru afectarea profitabilității managementului băncii.
Subiectul, care este practic ignorat în fiecare discuție privind remediile pentru înapoierea unei mari părți a sistemului bancar italian, este relevant și pentru relansarea băncilor mutuale. Și va trebui să fie Banca Italiei, în calitate de autoritate națională de supraveghere a sectorului bancar minor, să interpreteze aceste situații, selectându-le pe cele cu adevărat virtuoase cu criterii de severitate.
Proiectele de reînnoire a creditelor și a serviciilor în favoarea teritoriului și proiectele tehnologice care să sprijine în mod adecvat acest proces de modernizare sunt cei doi piloni pentru o cale independentă în ceea ce privește integrarea în grupul cooperativ, căruia îi lipsește încă un program real de reînnoire industrială.
De fapt, sunt puțini subiecții care pot da substanță acestui binom și, prin urmare, pot merita căi de ieșire autonome.
Nu acestea sunt problemele cu care trebuie să se ocupe un decret-lege, dar luarea unor măsuri ireversibile care limitează dincolo de orice măsură gradele de libertate ar putea dăuna tocmai celor care au creat modele de afaceri bancare cooperatiste caracterizate de parametri vizibili de eficiență, de altfel neîncadându-se întotdeauna cu adresele mișcării.
Pe de altă parte, intervențiile legislative trebuie solicitate să avem grijă ca particularitățile reformelor noastre să nu ne distanțeze prea mult de banca cooperatistă europeană, care în multe țări apare în această etapă înclinată către intervenții de raționalizare mai puțin complexe decât cele care, odată cu grup de cooperare și contractul de coeziune, sunt în curs de pregătire pentru sistemul CCA italian.
