Obținerea „en marche” pentru relansarea Europei: este firul roșu care îi unește pe Romano Prodi și Matteo Renzi, ciudatul cuplu numit de Universitatea John Hopkins din Bologna, pentru a discuta despre alegerile franceze și victoria lui Emmanuel Macron, împreună cu politologul Marc Lazar. Cei doi foști premieri, într-o dezbatere deschisă publicului, nu reușesc să facă schimb de niște glume salate, dar în final sunt de acord asupra unui punct: Europa are o nouă oportunitate și nu trebuie să o lase să scape. Pariul lui Macron este dificil, explică Lazăr, sunt multe obstacole de depășit, începând cu alegerile din iunie, care îi vor oferi o majoritate parlamentară momentan imprevizibilă, dar după respingerea constituției europene din 2005, criza economică și Brexit. , poate că aceasta este prima veste adevărată bună pentru clubul celor 27.
„De ani de zile – spune Prodi – Franța dispăruse de pe scena politică europeană. În schimb, avem nevoie de ea, pentru a reda puterea proiectului, a politicii externe, cu o țară care are o bombă nucleară și drept de veto în Națiunile Unite. Trebuie să arhivăm vremurile în care Merkel a luat deciziile și francezii au susținut conferința de presă”. Un protagonist precum Macron este probabil omul potrivit pentru a inaugura o altă epocă, o axă puternică Roma-Berlin, care trece și prin Roma.
„Așa cum i-a spus Chirac unui jurnalist care se îndoia de capacitatea noastră de a adera la euro – își amintește Prodi – nu există Europa fără Italia”. Cu verii de dincolo de Alpi, observă Renzi, a apărut o ruptură după afacerea libiană din 2011. Este o rană care trebuie vindecată, ca cele două țări să înceapă din nou să meargă împreună „la braț”, colaborând la o mare lucrare de schimbare culturală, pentru a transforma „Europa într-un loc în care globalizarea este mai civilă și mai blândă”.
Pentru liderul Partidului Democrat însă, menținerea în viață a proiectului european înseamnă și schimbarea lui: așa „nu merge. Idealul este corect, dar trebuie făcut mai puternic și mai solid și dacă Macron are curajul să schimbe lucrurile îi vom fi cu toții recunoscători”. Euroobligațiunile au fost deja respinse de germani, „dar în alte puncte există o deschidere – observă Prodi – și poate că acesta este începutul unei negocieri”.
Schimbare, plecând de la cererile celor care suferă cel mai mult din cauza crizei, a celor care susțin populismul, pentru că nu au alte locuri de aterizare. „Criza economică ne-a masacrat țările – argumentează Prodi – și astăzi diferența este între cei care se simt „înăuntru” și cei care se simt „în afara””.
Potrivit lui Renzi, „dacă Europa implementează un plan gigantic pentru suburbii, atunci va putea învinge populismul, mult mai mult decât prin proclamații. Italia a investit 2 miliarde și 100 de milioane, dar dacă Europa nu își face partea, este un efort zadarnic: toți sunt îngrijorați de Lampedusa, eu sunt îngrijorat de suburbiile Bruxelles-ului, Parisului, Marsilia și ale orașelor noastre”.
Școala și munca sunt cheia pentru restabilirea încrederii, pentru a fura voturi de la populiști, dincolo de ideologii, dincolo de vechile scheme. „Macron – observă Lazard – nu a câștigat cu un program, ci cu un proiect”. Gardurile din dreapta și din stânga sunt depășite și partidele istorice par pe moarte, „azi, însă, Macron trebuie să dea un semnal – argumentează politologul – și asta este cu siguranță reforma pieței muncii”.
În acest context, susține Renzi, Italia este un model, grație Jobs Act. Cele două țări, potrivit lui Prodi, sunt greu de comparat. „Francezii au un stat foarte puternic, capabil să susțină companii mai puțin strălucitoare și mai dinamice decât ale noastre. Avem o manufactură efervescentă, dar suntem sufocați de birocrație și la acest capitol includ și justiția când este prea lentă. Am spus deja, cu ironie, că dacă am desființa TAR-ul am câștiga 4 puncte PIB”. O resturi pline? „Nu, termenul de casare – conchide Prodi – nu mi-a plăcut niciodată”.
