Acțiune

Referendum, economia DA: cât valorează reforma?

Se vorbește mult despre economiile care vor decurge din desființarea actualului Senat, din anularea definitivă a provinciilor și a Cnelului, estimate la aproximativ 500 de milioane de euro, dar reforma constituțională nu afectează doar costurile politicii, ci aspecte foarte profunde ale politicilor noastre aspecte economice și sociale pornind de la modificarea Titlului V privind relațiile dintre stat și regiuni.

Referendum, economia DA: cât valorează reforma?

Se vorbește mult despre economiile care vor decurge din desființarea Senatului, din anularea definitivă a provinciilor și a Cnelului, estimate la aproximativ 500 de milioane de euro.

Dar Reforma nu afectează doar costurile politicii. Atinge aspecte foarte profunde ale politicilor noastre economice și sociale și din acest punct de vedere valorează mult, mult mai mult de 500 de milioane.

Cât de mult merită să poți face lucrări strategice care să poată fi finalizate într-un timp scurt, decât să te blochezi în contestații care durează până la 20 de ani?

Cât de mult merită să ne putem reorganiza porturile și aeroporturile după criterii de competitivitate națională mai degrabă decât diviziunea politică și propaganda locală?

Cât de mult merită să poți elimina zecile de reprezentanțe pe care le au regiunile în străinătate? Și posibilitatea de a coordona eforturile târgurilor și misiunilor, poate organizând câteva evenimente bine realizate, mai degrabă decât zeci de micro-evenimente regionale sau provinciale?

Cât de mult merită să poți coordona plata indemnizațiilor de șomaj cu activități reale de formare și căutare a unui loc de muncă? Sau a putea coordona (și controla) activitățile de formare în jurul unor profiluri profesionale unice, care nu se schimbă de la o regiune la alta?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care ar trebui să ni le punem când ne gândim la repercusiunile economice ale Reformei Constituționale aprobate de Parlament și supusă acum referendumului. Și se referă la o parte a Reformei care a fost puțin sau deloc spusă și explicată cetățenilor: partea care modifică Titlul V, adică relația dintre Stat și Regiuni.

O secțiune deja modificată în 2001 într-un sens mai regionalist față de textul original, pentru a da spațiu ideilor federaliste care au fost foarte în vogă în dezbaterea politică italiană din anii ’XNUMX.

Reforma din 2001, deși inspirată de bune intenții (apropierea instituțiilor de cetățeni prin acordarea unei autonomii mai mari teritoriilor), a deschis totuși calea pentru multe probleme: suprapunerea rolurilor dintre stat și regiuni a alimentat de fapt confuzie. și o dispută tot mai mare între Stat și Regiuni, ca să nu mai vorbim de dublare, lipsă de coordonare, o creștere a risipei (doar să ne amintim cum au proliferat organismele și agențiile regionale pentru a acoperi toate noile funcții: turism, comerț exterior, atragere de investiții și multe altele, ca să nu mai vorbim de zecile de mini-ambasade regionale din străinătate – 2010 au fost numărate în 178).

Datele privind litigiile sunt dovada cea mai concretă a deficiențelor Reformei din 2001 și a necesității de a se ocupa de ea. Din 2000 până în 2015, incidența hotărârilor Curții Constituționale legate de conflictul Stat-Regiuni a crescut de opt ori. Dacă în 2000 aceasta a reprezentat 5% din hotărârile Curții, în 2015 ponderea a depășit 40% (după ce a atins vârfuri de 47% în anii anteriori).

Aceasta înseamnă că în ultimii ani aproape jumătate din activitatea Curții Constituționale a fost înfundată de recursurile din partea Statului sau Regiunilor care se luptau pentru a revendica cutare sau cutare competență. Contestații care au necesitat adesea ani de zile înainte de a ajunge la o sentință, în timp ce, între timp, toți subiecții puși în discuție – investitori, instituții și cetățeni privați – au rămas nesiguri cu privire la constituționalitate și deci la aplicabilitatea unor reguli.

Nu numai că această dispută a blocat lucrări importante, încetinind procesele de modernizare, provocând creșteri ale costurilor atât ale infrastructurii, cât și ale serviciilor, dar în multe cazuri a împiedicat sau slăbit adoptarea politicilor naționale în chestiuni importante precum turismul, comerțul exterior, ocuparea forței de muncă. servicii, politici sociale, politici de muncă și formare profesională.

Speranța este de a oferi elemente pentru a înțelege pe deplin o Reformă așteptată de zeci de ani și votată de Parlament după șase lecturi, mii de amendamente și o dezbatere parlamentară și mediatică foarte lungă. O dezbatere care, din păcate, a exclus unele dintre cele mai importante subiecte cu cel mai mare impact asupra economiei și asupra vieții țării.

cometariu