Doar opoziția preconcepută față de guvernul Renzi sau ranchiuna personală a Susannei Camusso față de premier pot explica incredibila răsturnare a CGIL care, în documentul final aprobat de ultimul său Congres în 2014, reclamase depășirea bicameralismului egal cu instituția. a unei Camere a Regiunilor și redefinirea responsabilităților dintre Stat și Regiuni, care au fost pe deplin încorporate în reforma constituțională, dar care apoi au uitat totul și au stat de partea NU la referendum.
IATA UN EXTRAS DIN DOCUMENTUL CONGRESULUI Cgil
„Principiile și valorile fundamentale ale Constituției trebuie apărate și puse în aplicare. CGIL își confirmă opoziția față de orice ipoteză de reformă a Constituției care rupe echilibrul indispensabil dintre puterea executivă și puterea legislativă, sau care duce la depășirea sistemului parlamentar așa cum s-ar întâmpla cu (semi)prezidențialismul sau premierul, față de care. ne vom lupta chiar si cu referendumul.
Cerința prioritară este restabilirea centralității Parlamentului, recalificarea activității acestuia, reducerea decretului de urgență și reglementarea în sens restrictiv a posibilității de a pune problema încrederii oricărei dispoziții în cauză.
Pentru CGIL sunt necesare unele intervenții de reformă care să fie implementate conform procedurilor prevăzute constituțional de art. 138:
1) Depășirea bicameralismului perfect prin înființarea unei Camere reprezentând Regiunile și Autonomiile Locale.
2) Reorganizarea competențelor Statului și Regiunilor reglementate de articolul 117 din Cartă, readucerea în competența exclusivă a statului a unor chestiuni supuse în prezent legislației concurente și întărirea funcției naționale de reglementare, atât în ceea ce privește garantarea nivelurile esențiale ale serviciilor, privind drepturile civile și sociale, atât în ceea ce privește exercitarea subiecților concurenti.
3) Definirea unui design organic care, plecând de la instituirea zonelor metropolitane care nu mai pot fi amânate, conduce la un sistem integrat de niveluri instituționale cu care să depășească suprapunerea și confuzia de roluri între administrațiile centrale și sistemul autonomiilor, și care sporesc și dezvoltă autonomia funcțională a Republicii (pornind de la educație și cercetare) ca locuri de exercitare a drepturilor de cetățenie. Această proiectare trebuie să depășească orice ambiguitate în raport cu existența necesară pe întreg teritoriul național a unei entități cu suprafață vastă, finanțată cu resurse adecvate, care îndeplinește funcțiile de nivel intermediar între municipiu și regiune cu scopul de a garanta performanța celor. funcții administrative, precum clădirea școlii, protecția mediului, sistemele rutiere la nivel provincial, protecția civilă, serviciile de ocupare și formare profesională și altele, pe care municipalitățile, chiar dacă ar fi organizate în sindicate, nu le-ar putea achita. Pe această cale, garantarea menținerii serviciilor publice oferite cetățenilor în prezent de provincii și a locurilor de muncă existente, inclusiv a lucrătorilor precari, este o prioritate, sporind și nedispersând profesionalismul existent.
Este necesar să se dea răspunsuri pozitive la cererea tot mai mare de participare a cetățenilor, începând cu reforma legii electorale care nu poate fi amânată, care restabilește puterea de alegere a aleșilor din partea electoratului, salvând rolul public al partidelor, promovând reprezentarea politică și social-democrată, încurajând formele de implicare activă a populației. În acest scop, CGIL consideră că trebuie luate măsuri pentru:
1) Legea recent aprobată care a desființat contribuțiile publice către partide, înlocuită cu un sistem discutabil de contribuții indirecte (2 la mie), impune introducerea unor forme alternative de sprijin public, precum concesionarea gratuită a bunurilor și serviciilor, definite în o lege-cadru națională care stabilește formele și metodele exclusiv pentru fiecare nivel instituțional, pentru a garanta principiul democratic al egalității în participarea politică. Într-un sistem bazat pe finanțare privată, este de asemenea recomandabil să se introducă reguli adecvate care să garanteze transparență maximă la fiecare nivel, raportare punctuală și accesibilitate deplină a tuturor contribuțiilor private către partide și mișcări, asociații culturale și fundații pe care le propun elaborarea ideilor politice. și programe.
2) Adoptarea unor noi legi privind conflictul de interese, ineligibilitate și incompatibilitate.
3) Aprobarea unei legi naționale privind formele democrației participative și a unei reforme a institutului pentru referendum care introduce „cvorumul mobil” (legat de prezența la vot înregistrată la ultimele alegeri a organului care a legiferat).
În ultimii ani, sub presiunea crizei economice, s-a înaintat un plan, alcătuit din tăieri liniare, care urmărește redimensionarea ariei de intervenție publică, reducerea serviciilor și cunoștințelor publice, anularea unor drepturi de cetățenie. Un proces continuu de degradare și sărăcire a muncii publice, cu introducerea unor reguli birocratice centralizate care au slăbit foarte mult instituțiile publice, cu scopul de a bloca operațiunile acestora. Sunt alegeri cărora CGIL s-a opus, dăunătoare țării și ineficiente pentru o reformă profundă a administrațiilor publice.
Prioritățile pe care le indicăm sunt:
1) O reformă a Administrațiilor Publice care pleacă de la depășirea politicii de intervenții fragmentate și incoerente, fără un design organic și un sediu unitar. O astfel de politică „predica” federalismul în timp ce practică un centralism legislativ foarte puternic.
2) O puternică reamenajare a instituțiilor publice și a cunoștințelor prin investiții direcționate cu care să se construiască un program de angajare cu muncă permanentă, plecând de la servicii și cunoștințe personale cu scopul de a menține acestea din urmă în gestiune directă. După înghețarile repetate ale angajărilor, care au dus la o îmbătrânire dramatică a muncii publice, munca precară proliferează, în special pentru tineri, care trebuie transformată în muncă stabilă.
3) O campanie de simplificare organizațională, în concordanță cu reforma instituțională, și birocrație, care aduce beneficii apreciabile utilizatorilor de servicii. Este necesară definirea unei consultări naționale și teritoriale a utilizatorilor serviciilor, pentru identificarea proceselor care vizează simplificarea și inovarea tehnologică în utilizarea serviciilor de sănătate și a administrațiilor locale, inversând politica de externalizare, prin procese inovatoare ale AP. În special, inovațiile în domeniul informatizării nu trebuie să afecteze utilizatorii serviciilor și serviciilor publice, răsturnând sarcinile și atribuțiile Administrației Publice asupra structurilor de intermediere socială.
4) În ceea ce privește cheltuielile, trebuie depășită practica tăierilor liniare și a intervențiilor care împiedică exercitarea efectivă a funcțiilor - în special a celor de serviciu pentru cetățeni și întreprinderi, inclusiv servicii de inspecție în domeniul sănătății și securității în muncă -, garantând totodată lupta împotriva risipei și a corupției.
5) Eliminarea tuturor consultanțelor centrale și teritoriale.
6) Transferarea dreptului de proprietate asupra gestiunii achizițiilor de bunuri și bunuri către centrele de cumpărare naționale și regionale, generalizând adoptarea costurilor standard de achiziție. Reducerea cheltuielilor operaționale neproductive și discreționare trebuie să conducă la noi investiții în ceea ce privește calificarea serviciilor către persoane fizice și întreprinderi.
7) Obligatorii clauzelor sociale, de angajare, de garanții contractuale și de mediu pentru contractele de servicii și servicii, fără a aduce atingere obligației de a justifica public comoditatea economică și socială a alegerii externalizării.
8) Reformarea și calificarea sistemului societăților în care s-a investit, introducând regulile necesare pentru protecția muncii și a serviciilor esențiale, întărirea procesului de agregare a afacerilor, garantând în orice caz rolul publicului în controlul și managementul serviciilor.
9) Insistarea în lupta împotriva corupției și pentru legalitate, o luptă care trece prin accesibilitate deplină și transparență asupra alegerilor și calității cheltuielilor.
10) Crearea unui echilibru diferit între finanțarea serviciilor și cheltuielile de funcționare, ca bază pentru o revizuire profundă a Pactului de Stabilitate, care să restabilească capacitatea de cheltuieli a autorităților locale pentru investiții în teritoriu.
11) Eficiența procesului de reformă instituțională, inovare și simplificare și reformă a administrațiilor publice, cu un pact de reformă care să depășească constrângerile legislative, să restabilească relațiile sindicale corecte și eficiente, să definească instrumente contractuale, economice și juridice capabile să sporească și să redezvolte publicul; munca, înlăturând și blocajul cifrei de afaceri și a negocierilor colective/naționale și suplimentare/teritoriale.
12) Este necesar să se acorde sistemului de afaceri certitudine în vremurile de încasare a creditelor de la administrația publică”.
