Il 21,5% dintre tinerii italieni sub 25 de ani este șomer și nu are studii și formare (NEET); dintre aceștia 11% este „descurajat, deziluzionat, nici nu mai caută de lucru pentru că crede că nu există”. Declarațiile făcute de directorul diviziei muncii OCDE, Stefano Scarpetta, ne fac să reflectăm. În discursul său, Scarpetta a subliniat și necesitatea de a oferi acestor tineri noi oportunități și motivații prin campanii specifice de informare.
Ceea ce îngrijorează OCDE este așa-zisa efect de cicatrice: cei care au intrat cu întârziere și cu dificultate în lumea muncii „vor avea șanse mai mici de a fi angajați, și un salariu mai mic decât persoanele cu aceleași aptitudini și din aceeași grupă de vârstă care au intrat în alt moment”. La aceasta trebuie adăugată problema viitoare a pensiuni: deoarece Italia are acum un sistem contributiv, prin care cei care încep să plătească contribuții vor avea o pensie mai mică.
Prin urmare, este necesară o intervenție a OCDE, așa cum a subliniat chiar secretarul general Angel Gurria în nota de anunțare a lansării Plan de acțiune privind șomajul în rândul tinerilor semnat de cele 34 de state membre. Plan care cuprinde atât măsuri pe termen scurt care vizează relansarea creșterii economice, cât și intervenții pe termen lung menite să intervină atât asupra regulilor lumii muncii, cât și asupra sistemului de formare.
Până în prezent, Italia se află pe locul patru în rândul țărilor OCDE în ceea ce privește procentul de tineri șomeri, cu o rată acum aproape de 39%. În față găsim doar Spania și Grecia care depășesc 50% și Portugalia care se situează la 40%.
