Va veni ziua apocalipsei demografice pentru China 2022. De atunci, pentru fiecare nou pensionar nu va mai exista un nou tânăr care să intre pe piaţa muncii. Până atunci, populația activă va crește în medie cu aproximativ 1%. Dar peste zece ani va începe să scadă inexorabil în același ritm (-1% pe an din 2023). Deși este o problemă comună în societățile occidentale, îmbătrânirea Chinei cu care se confruntă are unele caracteristici destul de unice.
Nu creștere, nu bani. Populația este așadar marea provocare a Chinei în următorii ani. Fabrica lumii trăiește în plin loc de muncă, vede salariile crescând și industria întărită. Cu exceptia redistribuirea averii iar un sistem de bunăstare bine distribuit în întreaga țară nu pare să fie printre prioritățile Beijingului.
Creșterea rapidă a populației în vârstă este o consecință a politicii copilului unic introdusă de Beijing la sfârșitul anilor 70. Chiar dacă s-au acordat scutiri ample și doar 36% dintre familiile de astăzi sunt supuse regulii stricte (în mediul rural posibilitatea de a avea un al doilea copil este larg răspândită). Dar, după cum explică Isabelle Attané, cercetător la Institutul Național de Demografie din Franța (Ined), este un noua dictatură, cea a „micilor împărați”, singurii copii, care au revoluționat stilul de viață și cultura chinezilor și ale căror consecințe vor apărea asupra întregului sistem.
Și cum se vor finanța viitorii pensionari? Odată cu deschiderea Chinei către o economie de piață, foștii lucrători, cărora statul le garanta anterior pensii publice, au fost nevoiți să înceapă să se gândească singuri la economiile lor. Cealaltă sursă principală de asigurare a fost familia, dar odată cu urbanizarea, migrația internă și politica unui singur copil, această formă de protecție socială a devenit din ce în ce mai precară.
Citiți știrile pe Provocări.fr
