Stocul de investiții străine directe în România la sfârșitul anului 2012, pe baza datelor publicate de Intesa Sanpaolo, a fost de peste 74 de miliarde de dolari, o sumă semnificativ mai mare decât cea a celorlalte țări din Europa de Sud-Est. Această sumă a fost egală cu 42,2% din PIB pentru același an, în creștere față de 33,2% în 2008. Stocul de ISD primite provine în principal de pe piețele europene care asigură în total aproape 95% din ISD. Olanda este principalul investitor cu o cotă de peste 22%, urmată de Austria cu aproape 19%, Germania cu 11%, Franța cu 9% și Italia cu 5%. Principalele sectoare de destinație sunt cele ale finanțelor (18,5%), comerț (11%), activități de afaceri (11%), utilități (9%), minerit extractiv (6%)..
În 2001 au fost înființate parcuri industriale care beneficiază nu doar de facilități administrative și fiscale, ci și de infrastructură și logistică mai avansate., optimizând atât producția, cât și cercetarea și accesul la piețe. În 2002 au fost create și ele parcuri tehnologice, care beneficiază de stimulente pentru investiții și fiscale. La finele anului 2012, aproximativ 50 de parcuri industriale și tehnologice. Există, de asemenea șase zone de liber schimb (ZF) care beneficiază de facilitarea comerțului, in special cea originara din tari non-UE: se gasesc in Sulina, Costanza Sud, Galati, Curtici Arad, Braila si Giurgiu, Curtici-Arad.
Potrivit Ministerului italian pentru Dezvoltare Economică există aproximativ 1990 de companii italiene în România, active în principal în sectoarele alimentare, finanțe, energie, infrastructură și transport. În perioada 1992-2012 au fost investite aproximativ 3,6 miliarde de euro. În aceeași perioadă, aproximativ 250 de milioane de euro au fost investiți în Italia de către operatorii români. La rândul său, cel Ministerul italian al Afacerilor Externe (MAE) situat în numeroase sectoare industriale și terțiare, oportunități de investiții interesante, precum și cele comerciale. Primul segment raportat este cel al mașini și echipamente, sector în care companiile italiene sunt deja prezente în România în ceea ce privește electronica mecanică, electrică și industrialăchiar precizie. Sectorul de metalurgie, important în mod tradițional pentru industria românească va necesita din ce în ce mai multe echipamente destinate nu doar modernizării instalațiilor existente, ci și dezvoltării tehnologice a sectorului, vizând procese specifice. Sectorul primar ar trebui să poată alimenta, de asemenea, achizițiile de utilaje specifice. De fapt, ei rămân în sectorul agricol lacune de infrastructură și management (sisteme de irigare, structuri pentru conservarea și transformarea alimentelor) care oferă spațiu companiilor italiene specializate. Legat încă de agro-alimentar, trebuie remarcat faptul că obiceiurile alimentare românești se schimbă în favoarea o dietă mai în stil mediteranean, încurajând astfel consumul de paste, ulei de măsline, vin și brânză. Un alt sector care oferă și astăzi oportunități de investiții este cel al textile și îmbrăcăminte, unde spațiile de creștere ulterioare rămân nu mai legate de producția de la terți, așa cum sa întâmplat în trecut, ci de producție în favoarea pieței locale. Creșterea venitului pe cap de locuitor și consolidarea clasei de mijloc au generat o cerere mai selectivă pentru sectorul „modă”, care lasă rolul de lider absolut companiilor italiene.. Sectorul energetic, în special exploatarea surselor regenerabile, oferă posibilități suplimentare. Acolo disponibilitatea resurselor naturale care pot fi utilizate pentru a genera energie curată, precum rețeaua de apă, suprafețe mari și materii prime pentru producția de biocombustibili, rețele eoliene și solare, geotermale și de biomasă, vor favoriza cererea de echipamente și tehnologii specifice. Fără să uităm purificarea apei și construcția eco-durabilă, momentan încă subdezvoltat la fața locului.
România, cândva lider în sectorul îmbrăcămintei și accesoriilor, în special în piele, a văzut în ultimii ani importanța acestor sectoare scăzând în avantajul celor din rafinarea petrolului, prelucrarea alimentelor, metalurgia și mijloacele de transport. Cel mai important sector al industriei românești după valoarea producției (conform datelor din 2011) è, într-adevăr, cea legată de produse chimice și rafinarea petrolului (23,4%), urmate de prelucrarea alimentelor (16,7%), metalurgie (15,1%), mijloace de transport (14,5%), având în vedere prezența în zonă a unor importanți producători auto străini, utilaje care împreună produc 11%, din textile și îmbrăcăminte ( 6,1%), din lemn și mobilier (6%). Prezența Zonelor Speciale a alimentat competitivitatea producțiilor. În primul trimestru al anului 2014 industria a înregistrat o creștere de 10,7%, determinată de industria prelucrătoare (+12,1%). Dintre marile sectoare de producție, cele mai semnificative schimbări anuale pozitive în 2013 s-au înregistrat în mașini electrice (+20,2%), autovehicule (+14,8%), alte mijloace de transport (+14,2%), textile (+13,6%), în hârtie (+11,6%) și în mașini mecanice (+11,5%). Pe parcursul primului trimestru al acestui an, sectoarele care au contribuit cel mai mult la creșterea industrială românească sunt cele legate de rafinarea petrolului (+36,7%), mașini electronice (+35,6%), hârtie (+30,4%), mijloace de transport (+ 27,5%), utilaje electrice (+20,5%).
