După cum s-a observat de mai multe ori în această rubrică, dezvoltarea rapidă a economiei chineze duce la o creștere paralelă a salariilor și chiar dacă acestea rămân cu mult sub cele din Occident, decalajul se erodează. Multe companii europene și americane care s-au relocat în China, total sau parțial, încep să se întrebe dacă nu este necesar să se mute din nou, în alte țări asiatice unde costurile forței de muncă sunt mai mici decât cele din China.
În weekend, ministrul adjunct al comerțului exterior Wang Chao a remarcat, la o conferință din Changsha, provincia Hunan, că China pierde multe comenzi de export către alte țări emergente. De exemplu, se întâmplă ca importatorii să cumpere țesături și căptușeli din China și apoi să procedeze cu ambalarea în Vietnam unde, pe lângă costuri mai mici cu forța de muncă, beneficiază și de acces fără taxe vamale pe piața din SUA.
Guvernul, a spus Wang Chao, reacționează cu stimulente fiscale și măsuri care vizează reducerea costurilor de transport (făcând mai ușor ca regiunile centrale să concureze cu regiunile de coastă pentru exporturi). În primele 4 luni ale anului 2012, importurile japoneze de țesături și îmbrăcăminte din China au încetinit brusc, până la 7% pe an, în timp ce importurile de aceleași produse din alte țări în curs de dezvoltare au crescut cu 40 la sută și mai mult. Strategia importatorilor japonezi și occidentali a fost numită „China plus unu”. Deși China menține printre principalii furnizori, se caută cel puțin o altă sursă, menținând piciorul în ambele părți, deoarece „cealaltă sursă” trebuie testată.
Citit China Daily
