Acțiune

Quagliariello (PDL) îl corectează pe Berlusconi pe IMU, dar nu i-a putut spune înainte?

Vicepreședintele senatorilor PDL îl corectează pe Berlusconi pe IMU dar nu i-ar putea spune dinainte că există o limită până și la cel mai zbuciumat populism? Dar Quagliariello este cunoscut a fi un tip nonșalant: de la secretar adjunct al Partidului Radical sau ultras ai clericalismului în cazul Englaro până la punctul de a căuta astăzi un profil reformist nu prea credibil.

Quagliariello (PDL) îl corectează pe Berlusconi pe IMU, dar nu i-a putut spune înainte?

„Vom desființa IMU doar dacă vom găsi resursele necesare pentru a face acest lucru”, asigură cu sinceritate pentru „La Stampa” adjunctul șefului PDL în Senat, Gaetano Quagliariello. Acestea sunt cuvinte de bun simț, sau mai degrabă evidente, dar pe care Quagliariello nu s-a putut abține să nu le pronunțe după obișnuita Duminica necumpătată a Cavalerului la televizorul de acasă și în sufrageria complicenței Barbara D'Urso. Silvio Berlusconi nu a uitat niciodată motto-ul de rău augur „Memento audere sempre”, dar chiar și pentru cei mai proști dintre italieni poate că există o limită a credulității.

Cum să-l creadă pe Cavaler când spune că dacă va câștiga la următoarele alegeri va elimina IMU, fără să-și amintească că IMU este rodul otrăvit al desființării stupide a ICI promisă în ultima campanie electorală și lansată în prima zile de către guvernul Berlusconi cu rezultatul frumos de a irosi orice altă resursă pentru a reduce impozitele pe muncă și a aduce implicit mai aproape? Este evident că Quagliariello a simțit nevoia să-și acopere spatele și să-și corecteze puțin lovitura după operația de picior întins a fostului premier.

Quagliariello, după cum știm, este un tip nonșalant care a reușit în doar câțiva ani să treacă de la stânga liberală la tineretul republican până la Partidul Radical, unde a ajuns chiar și secretar adjunct în compania unei alte campioane a coerenței politice precum Eugenia. Roccella, cu excepția unui ultra de un clericalism mai obscurantist în cazul dramatic Englaro cu ocazia căruia a rostit în Senat un discurs aprins împotriva eutanasiei, de care poate și astăzi îi este rușine, cel puțin pentru tonurile truculente pe care le-a folosit.

O întrebare, însă, apare spontan: Quagliariello, care astăzi își arată bunul simț, l-a cunoscut vreodată sau, cel puțin, l-a cunoscut pe Silvio Berlusconi? Altfel ne confruntăm cu două personaje în căutarea unui autor. Dacă da, ți-ai găsit vreodată curajul să-i spui în față ceea ce susții astăzi în „La Stampa”? Stimate senator, credibilitatea este o treabă serioasă. Nu poate fi folosit o dată la două zile. Altfel, nu fi surprins dacă cineva se întreabă dacă Quagliariello este acolo sau o face.

cometariu